Cine sunt cei care vor asigura tranziţia în Iran, după moartea liderului suprem Ali Khamenei

Trei lideri importanți, inclusiv președintele Massoud Pezeshkian, vor coordona tranziția în Iran după decesul liderului suprem Ali Khamenei, a anunțat duminică unul dintre consilierii săi, Mohammad Mokhber, citat de televiziunea națională.

Liderul suprem, numit de un comitet clerical format din 88 de membri

Tranzitia va fi gestionată de către Pezeshkian, de președintele sistemului judiciar Gholamhossein Mohseni Ejeï și de un reprezentant din Consiliul Gardienilor Constituției, conform declarațiilor lui Mokhber.

De la Revoluția Islamică din 1979, a existat o singură transferare de putere – în 1989, când a decedat marele ayatollah Ruhollah Khomeini, conform surselor de știri.

Liderul suprem este ales de un comitet clerical format din 88 de membri, denumit Adunarea Experților. Conform legislației iraniene, Adunarea Experților „trebuie să selecteze cât mai repede posbil” un succesor. În perioada de tranziție, un consiliu de conducere poate interveni și „asuma temporar toate atribuțiile de conducere”.

Paranoia și puterea absolută: cum a condus Ali Khamenei Iranul timp de trei decenii

Khamenei a condus Iranul cu o fermitate accentuată în misiunea sa, fiind convins că supraviețuirea Republicii Islamice îi este destinată.

De peste 30 de ani, Ali Khamenei a fost figura centrală a puterii în Iran. Susținătorii îl vedeau ca un lider providențial, în timp ce criticii considerau că reprezintă un regim rigid, represiv și izolat. Numit lider suprem în 1989, la o vârstă de 50 de ani, după moartea lui Khomeini, Khamenei nu era privit inițial ca o alegere evidentă, conform relatărilor.

Constituția a fost revizuită pentru a-i permite să preia funcția. De atunci, puterea s-a concentrat în jurul său, instituțiile statului fiind populate cu susținători loiali. Deciziile sale au devenit norma legislativă.

Regimul lui a supraviețuit diverselor valuri de proteste, cel mai notabil fiind cel din 2022, declanșat de moartea tinerelor Mahsa Amini în custodia poliției morale. Reacția autorităților a fost brutală, raportându-se mii de morți și arestări, conform organizațiilor pentru drepturile omului. Khamenei a caracterizat protestele ca fiind provocate de „dușmani” care doresc să răstoarne Republica Islamică, afirmând că sistemul nu va ceda.

În ianuarie 2026, noi proteste au fost reprimate violent, soldându-se cu mii de morți și arestări, conform organizațiilor pentru drepturile omului.

Sub conducerea lui Khamenei, Iranul a sprijinit deschis grupări precum Hezbollah și Hamas

Pe plan internațional, Khamenei și-a construit imaginea unui lider dur. Statele Unite erau pentru el „Marele Satan”, iar Israelul „Micul Satan”. A promovat dezvoltarea programului nuclear, în ciuda sancțiunilor severe care au afectat economia iraniană. Acordul nuclear din 2015 a oferit o scurtă speranță de dezghețare a relațiilor, dar retragerea SUA din acest acord a exacerbat izolarea Teheranului.

Sub conducerea sa, Iranul a sprijinit deschis grupări precum Hezbollah și Hamas și a susținut rebelii houthi din Yemen. Teheranul a livrat, de asemenea, drone Rusiei, utilizate în conflictul din Ucraina. Strategia sa a fost de a crea o „Axă a Rezistenței” împotriva influenței americane și israeliene în regiune.

Pe plan intern, economia a rămas fragile. Sancțiunile internaționale, investițiile semnificative în programul militar și absența reformelor structurale au generat nemulțumirea populației. Inflația ridicată, deprecierea monedei și lipsa investițiilor au redus nivelul de trai, în timp ce puterea politică rămânea concentrată în jurul liderului suprem.

Ali Khamenei a supraviețuit unei tentative de asasinat în 1981, incident care i-a afectat permanent brațul drept. A fost ales președinte în același an, cu un procent covârșitor, și a condus Iranul timp de două mandate înainte de a deveni lider suprem. De-a lungul decadelor, și-a consolidat autoritatea printr-un sistem de securitate eficient și un cult al personalității discret, dar persistent.