Alergările pe distanțe foarte lungi pot 'îmbătrâni' sângele. Ce arată un nou studiu

Impactul ultramaratoanelor asupra sănătății globulelor roșii

Un nou studiu sugerează că solicitarea organismului la distanțe extrem de lungi, cum sunt cele ale ultramaratoanelor, poate avea efecte adverse asupra globulelor roșii. Aceasta ar putea reduce eficiența lor în transportul oxigenului și eliminarea deșeurilor din organism.

Cercetarea, publicată în jurnalul științific Blood Red Cells & Iron, ridică puncte de întrebare legate de influența acestui tip de competiții asupra sângelui, deși nu aduce dovezi clare în privința efectelor pe termen lung asupra sănătății.

Ce se întâmplă cu sângele în urma efortului extrem

O echipă internațională condusă de biochimistul și geneticianul molecular Travis Nemkov de la University of Colorado Anschutz Medical Campus a investigat probe de sânge de la 23 de alergători de elită.

Aceștia au participat fie la cursa Martigny–Combes à Chamonix, de 40 de kilometri, fie la renumitul Ultra-Trail du Mont-Blanc, care are o lungime de 171 de kilometri, fiind considerat unul dintre cele mai provocatoare ultramaratoane la nivel mondial.

Analiza a arătat clar că, pe măsură ce distanța parcursă a crescut, leziunile la nivelul globulelor roșii s-au intensificat. Aceste celule au suferit atât daune mecanice din cauza exercițiului intens, cât și modificări moleculare interne semnificative.

Una dintre schimbările critice observate a fost rigidizarea globulelor roșii. Pierderea flexibilității acestor celule face circulația lor prin vasele sanguine înguste mult mai dificilă, iar organismul le elimină mai rapid. În esență, sângele începe să manifeste semne de „îmbătrânire accelerată”, conform studiului publicat de Science Alert.

Mai mult, mecanismul de reparare celulară cunoscut sub numele de ciclul Lands a fost solicitat peste limite la alergătorii care s-au angajat în ultramaraton, evidențiind efortul organismului de a recupera din daune, fără a reuși pe deplin.

„Nu avem îndrumări clare cu privire la participarea oamenilor la aceste evenimente. Totuși, ceea ce putem observa este că stresul constant este dăunător pentru cea mai comună celulă din corp,” a declarat Nemkov.

Observații importante și limitări ale studiului

Cercetătorii au subliniat că eșantionul studiat a fost relativ mic și că variațiile dintre competiții nu depind doar de distanță, ci și de ritm, altitudine sau condiții climatice. Astfel, relația de cauzalitate nu poate fi determinată cu exactitate.

Un detaliu notable este similitudinea leziunilor observate la alergătorii de ultramaraton cu cele ale sângelui stocat pentru transfuzii.

Biochimistul și biologul molecular Angelo D’Alessandro, de asemenea de la University of Colorado Anschutz Medical Campus, sugerează că o mai bună înțelegere a acestor procese comune ar putea contribui la îmbunătățirea stocării sângelui pentru uz medical.

În esență, ultramaratonul reprezintă o provocare de anduranță extremă, dar și un experiment biologic semnificativ. Deși corpul uman poate rezista la astfel de eforturi, există un preț plătit la nivel microscopic. Rămâne de văzut cât de semnificativ și de durabil este acest impact, o întrebare ce așteaptă răspunsurile viitoare ale cercetărilor.