Îndreptarea spre Comitetul Central
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, la mai puțin de opt ore după ce Nicolae Ceaușescu a fost informat că protestele de stradă au fost reprimate și zona centrală a Capitalei a fost eliberată de demonstranți, zeci de mii de muncitori de la mari platforme industriale s-au îndreptat spre sediul Comitetului Central al PCR și Piața Universității. Aceasta era locul unde, cu o zi înainte, s-au tras focuri de armă asupra manifestanților.
Regulile de acces și valul de proteste
Oamenii, plecați din cartiere precum Militari și Pipera și de la Uzinele „23 August”, s-au îndreptat spre centrul orașului purtând steaguri fără stema Republicii Socialiste România. Barajele erigente pentru a împiedica accesul în Piața Universității și Piața Palatului s-au dovedit a fi ineficiente. La două ore după plecarea lor, Piața Universității era aglomerată de demonstranți care solicitau Armatei și Miliției să se alăture cauzei lor.
Ultima ședință a lui Ceaușescu
În jurul orei 10:00, Nicolae Ceaușescu prezida ultima ședință la sediul Comitetului Central, unde a anunțat că, din cauza situației alarmante, a preluat conducerea armatei și a declarat starea de necesitate pentru întreaga țară, interzicând adunările de mai mult de cinci persoane. La acel moment, în centrul Bucureștiului se aflau sute de mii de oameni.
Asaltul asupra Comitetului Central
Protestatarii care ocupau piața din fața Comitetului Central au forțat intrările clădirii și au escaladat balconul. Nicolae și Elena Ceaușescu s-au refugiat pe acoperiș, unde erau așteptați de un elicopter. După fuga dictatorului, manifestanții au preluat atât Comitetul Central, cât și sediul televiziunii publice în jurul orei 12:30, un moment considerat a marca victoria Revoluției.
Atmosfera de haos după victorie
În seara zilei de 22 decembrie, starea de euforie a fost înlocuită de haos, urmat de atacuri armate asupra unor instituții publice de către indivizi necunoscuți. În București, focuri de armă au fost trase în Piața Universității, la sediul CC și la sediul Televiziunii, dar și în alte zone ale orașului. În acele zile circulau informații despre atacuri asupra unor obiective importante. Psihoza creată a dus la situații în care cei înarmați au deschis focul asupra celor care veniseră să-i ajute.
Patrularea străzilor
Pentru câteva zile, străzile din București și din alte orașe au fost patrulate de militari și voluntari, iar schimburile de focuri cu teroriștii au provocat victime. În acea perioadă, tensiunea era ridicată și amenințările erau constante.
Statisticile Revoluției
Conform statisticilor oficiale, în urma evenimentelor din Revoluție, 1.142 de persoane și-au pierdut viața, iar 3.138 au fost rănite. De asemenea, 760 de persoane au fost reținute în diverse circumstanțe legate de proteste și violențe.
Finalul dictatorilor
Războiul de stradă cu inamicii, a căror identitate rămâne în parte necunoscută și astăzi, s-a încheiat pe 25 decembrie 1989, când Nicolae și Elena Ceaușescu, capturați la Târgoviște, au fost executați după un proces rapid, desfășurat de un tribunal militar.
Acuzațiile aduse soților Ceaușescu
Soții Ceaușescu au fost acuzați de genocid și subminarea puterii de stat, prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului român și distrugerea bunurilor publice, precum și prin tentativa de a fugii din țară cu fonduri de peste un miliard de dolari depuși în bănci externe. Aceste acuzații au fost considerate crime grave comise împotriva poporului român. Sentința a fost executată pe 25 decembrie 1989, în jurul orei 14:45, în incinta unei garnizoane din Târgoviște.
Controversa legalității procesului
Ulterior, legalitatea tribunalului care a condamnat și executat soții Ceaușescu a fost contestată. Dosarul acestora a dispărut imediat după redactarea sentinței, în perioada ianuarie-februarie 1990, iar judecătorul colonel Gică Popa, cel care a pronunțat sentința, s-a sinucis pe 1 martie 1990.
No Comment! Be the first one.