A treia parte a interviului cu cercetătorul Costel Vînătoru demască strategia de biosecuritate a României, una aproape inexistentă, destrămată în ațe anemice, roase de interese mici și meschine, de ignoranță și inconștiență.
– Jurnalul: S-au adunat aproape două luni de la parafarea Acordului UE-Mercosur. E pregătită România pentru acest tratat comercial care, trebuie s-o spunem, are și foarte multe necunoscute? De pildă, ce se va întâmpla dacă vom descoperi faimoasele OMG-uri (Organisme Modificate Genetic) printre produsele importate din America Latină? Le vom respinge, le vom demasca, vom blama vânzătorul? Ce vom face?
– Costel Vînătoru: Va fi greu să respingi produsele importate de peste Ocean prin intermediul acestui acord. Facem parte din Uniunea Europeană și trebuie să respectăm legislația comună. Sigur, momentan, în UE sunt interzise organismele modificate genetic. De remarcat că atunci când noi am aderat la Uniunea Europeană, în România se cultivau organisme modificate genetic – un soi de porumb și unul de soia. Era un început revoluționar și o mare bucurie a unor specialiști români. Eh, statele occidentale puternice ne-au condiționat accederea în UE de eliminarea acestor organisme. Am fost riguros monitorizați câțiva ani, ca nu cumva să mai păstrăm, să avem semințele acestea modificate genetic, care ar fi putut ajunge și prin Franța, Germania… Ce vreau să spun – Europa a fost reținută cu privire la introducerea acestor organisme modificate genetic, însă iată, acum, prin acest acord comercial, lucrurile se complică, pentru că țările sud-americane ale acordului Mercosur nu doar că folosesc organisme modificate genetic, dar utilizează și substanțe interzise strict în Europa, deci și în România. Drama este că noi nu suntem pregătiți să facem față acestor importuri.
Cu ochii închiși
– Dar ce ar trebui să facem?
– Eu, unul, am aflat abia acum câteva luni de acordul Mercosur (n.r. – acordul comercial a intrat deja în vigoare provizorie de la 1 mai 2026), deși la realizarea lui s-a lucrat vreme de 20 de ani. Vă dați seama? Păi, dacă s-au tot făcut pregătiri peste pregătiri de două decenii, nu trebuia să fim înștiințați și noi, românii? Ori măcar cercetătorii români? Să știm, să ne pregătim la rândul nostru. Avem nevoie de informații științifice și – cel mai important – avem nevoie de laboratoare de control autorizate și capabile să facă analize pentru ceea ce primim dinspre Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay. Și, uitați, n-avem asemenea laboratoare. Cum să ne dăm seama dacă am importat, de pildă, cereale normale, ori cereale modificate genetic, interzise? Apoi, e nevoie de aparate de înaltă precizie cu ajutorul cărora să determinăm compoziția biochimică a produselor respective, să ne elucidăm dacă la obținerea unor asemenea culturi s-au folosit și substanțe nocive sau tratamente neconforme cu normele europene.
– Vor fi probabil verificate la nivelul Uniunii Europene. Mă îndoiesc că Franța, ori Germania vor primi produse modificate genetic, ori produse tratate chimic în exces. Mă tem mai degrabă de dublul, triplul standard, n-ar fi o noutate la nivel de Uniune. Una să fie carnea de vită argentiniană care să ajungă la Paris și alta halca de vițel care să aterizeze în Micul Paris.
– Sunt mai multe probleme. Se va importa la prețuri mult mai mici decât cele de la nivelul Uniunii Europene, inclusiv ale României. Ce înseamnă asta, dincolo de marginalizarea, respingerea fermierilor noștri? Înseamnă că vom mânca mai ieftin – da, dar sigur mai prost! Și asta pentru că toate țările sud-americane ale acordului Mercosur folosesc în agricultură substanțe interzise în România, sau scoase de mult din uz. Vom mânca, deci, mai ieftin și mai periculos pentru sănătate. Nociv!
Răsturnarea regulilor
– Și acum importăm ananas din Brazilia, sau mango, sau mai știu eu ce. Poate prin intermediul tratatului comercial Mercosur vom scăpa de intermediari și vom cumpăra astfel mai ieftin.
– Da, vor veni sigur fructe exotice mai ieftine, dar noi trebuia să ne facem deja temele, să fim pregătiți, să fim capabili să le verificăm, să le respingem în caz de neconcordanțe privind siguranța alimentară. Doar noi ne putem proteja de eventuale neplăceri. Se tot anunță din când în când la televizor că cutare lot de legume, ori fructe a fost retras de pe piață pentru că s-a descoperit că era infestat cu nu știu ce bacterie, dar nu se pune problema ce se va întâmpla cu oamenii care deja le-au consumat. Nu așa trebuie să funcționeze lucrurile, trebuie să avem un traseu clar aici. Și e foarte ciudat, pentru că până acum politica europeană viza lanțul scurt de aprovizionare, adică produsele să fie obținute cât mai aproape de consumator pentru a evita pe cât posibil transportul pe distanțe lungi, așadar poluarea prin emisiile de carbon etc. Se stabiliseră chiar norme clare: reducerea utilizării substanțelor chimice, până în 2050, la 50%. Or, acum, cu acest acord Mercosur, au fost spulberate toate aceste reglementări europene. Să ne gândim logic: toate aceste produse care vor veni de peste Ocean vor parcurge distanțe enorme, vor fi depozitate o perioadă lungă, deci cu siguranță vor fi tratate și răstratate chimic. Iată că s-a schimbat puțin optica de lucru și nu înțeleg de ce această răsturnare. Pentru că până acum Europa avea o politică economică bazată pe criterii ecologice, pe durabilitatea mediului, conservarea biodiversității etc. Acum, sigur, înțelegem situația internațională, că trebuie să avem surse de aprovizionare și să avem canale deschise, fără taxe vamale pe mai multe zone, dar trebuie să ne facem și temele. Or, noi nu ni le-am făcut încă. Nu suntem pregătiți să controlăm așa cum ar trebui produsele Mercosur care vor intra în România.
Din când în când
– Dar de exemplu aici, la Buzău, la Banca de Semințe, există acum aparatura necesară pentru verificarea la sânge a unor astfel de produse? Putem analiza competent, de pildă, un lot de ananas, unul de mango și unul de fasole din America de Sud, să vedem ce conțin?
– Fără îndoială. Putem să evaluăm dacă sunt modificate sau nu genetic. Putem să facem și o analiză biochimică, să vedem ce substanțe găsim exact acolo. Dar să știți că nu asta e misiunea noastră. Noi, da, facem astfel de analize pentru produsele care ajung la noi din țară, oferite de români, ori date la schimb sau donate de străini, pentru că nu le putem introduce pur și simplu în bancă fără să fie verificate. Bineînțeles că le respingem pe cele nonconforme. Dar să facem același lucru pentru ananasul și fasolea din America Latină nu putem.
– De ce?
– Pentru că automat ar trebui să avem și un compartiment juridic foarte puternic, la nivel înalt. Păi, ce faci dacă descoperi produse pline de substanțe interzise?
– Le respingi, protejând astfel populația.
– Da, dar producătorul/vânzătorul va contesta rezultatul, te va acționa în instanță, te vei judeca și așa mai departe. Vii cu probele, cu rezultatele analizelor, ani de procese… Nu, nu-i misiunea noastră asta.
– Dar acum cum sunt controlate în România aceste produse?
– Sunt selectate, în vămi, anumite eșantioane, din când în când. Nimeni nu-și permite să verifice tot. Ar fi o nebunie – toate TIR-urile, toate garniturile de tren care intră în țară, toate vapoarele… Sunt costuri foarte mari și sigur nu avem forța necesară pentru a întreprinde acțiuni atât de minuțioase. Deci cel mai bine ar fi să ai o trasabilitate clară, un lanț scurt bine controlat. Dacă se întâmplă ceva, să poți acționa rapid și eficient. Așa, la întâmplare, e greu să mai afli o sursă de contaminare. Păi, prin câte mâini trece un transport de banane? Și ce distanțe parcurge? Contaminarea se poate face prin mai multe căi, fie la zona de producție, fie în zona de procesare, fie în zona de depozitare, fie în zona de transport, de descărcare. Mai găsești vreodată responsabilul? Sigur, sunt industrii care vor beneficia maximum de acordul cu Mercosur și mă gândesc la industria constructoare de mașini în zona aceasta tehnologică. Acolo probabil că se va exporta foarte multă tehnologie, dar pe zona aceasta agricolă nu-i bine, nu va fi bine. Cel puțin nu pentru noi, care suntem nepregătiți. Ar fi bine să nu fie așa, dar vom vedea că cele spuse de mine acum se vor confirma în viitorul apropiat. Mai bine ar fi să revitalizăm un pic agricultura noastră, să ne producem singuri hrana, să nu mai importăm toate bizareriile.
(Dez)informare
– Terenuri agricole ar fi, ne-ar mai trebui sisteme de irigații, că pe cele construite în comunism le-am prădat.
– Pe terenurile noastre agricole se leagănă astăzi din ce în ce mai multe lanuri de panouri solare.
– Și ce, e rău?
– Acum eu am să spun ceva, domnule Saiu, care probabil o să deranjeze pe foarte mulți. Sigur, noi vorbim în România și în lume, vorbim de informare, dar trebuie să vorbim și despre dezinformare. Iar în zona aceasta agricolă de la noi se creează cea mai multă dezinformare. Dezinformare la cote alarmante.
– Adică?
– Mă gândesc în primul rând la suprafața de teren a României. Se vorbește neîncetat că România este grădina Maicii Domnului, că avem niște terenuri cum nu are nimeni, că am putea hrăni jumătate din populația Europei, că avem un pământ de-l poți pune pe pâine, ca pe unt. Sigur, dacă ne uităm la Israel și la alte țări care au piatră măcinată și praf în loc de sol, putem zice că stăm bine. Dar noi trebuie să spunem adevărul: mai mult de jumătate din suprafața agricolă a României este cu grad scăzut de fertilitate. Ce înseamnă aceasta? Ca să iei ceva din pământul respectiv, trebuie să și pui ceva pe el. Dacă nu ai pus ceva anul acesta, vei scoate anul următor, când te vei fi hotărât să pui totuși ceva, și mai puțin, iar mai apoi, și mai puțin. Și rămâne terenul acela în câțiva ani fără fertilitate. Practic o să lași o suprafață de teren aridă urmașilor. Deci, iată că situația este alarmantă în zona aceasta. Noi, concret, deținem, în urma cartării agrochimice, cel mult 21% din suprafața țării soluri fertile.
Ucigașii de pământ
– Un procent mare.
– Acest procent ne situa undeva pe un loc bun în Europa. Dar asta nu înseamnă că România are potențial natural să hrănească 80 de milioane de locuitori. Bine, poate să facă asta, dar cu investiții foarte mari. Nu întâmplător în regimul trecut aveam 11 combinate chimice la nivel national. Iei ceva de aici, pui ceva în loc…
– Solul ar trebui așadar ajutat cu îngrășăminte chimice.
– Sunt soluri, în sud-vestul țării mai ales, în Oltenia, în curs de deșertificare. Suprafața acestora crește de la an la an. Mai intervin eroziunea, salinitatea, chiar irigarea necorespunzătoare. Înainte reușisem să stăpânim cât de cât nisipurile Olteniei, să le stabilizăm, dar acum, nu vedeți?, unde sunt perdelele agroforestiere? Avem, în schimb, killeri (n.r. – ucigași) de pământ! Sunt foarte mulți români care lucrează pământul și se numesc pe ei înșiși fermieri, dar ei nu sunt decât niște killeri de pământ. Se folosesc de utilaje de forță și cred că dacă au aceste tehnologii, aceste mari combine, tractoare etc., știu să facă și agricultură. Și nu știu! E nevoie de carte, de cunoștințe, de aplecare pentru a lucra pământul. Ionescu Sisești spunea că la pământ trebuie să mergi când te cheamă el, nu când vrei tu. A plouat, e moale glia? Nu te duci și bagi tractorul, și dă-i, și ară, că tu ai cai putere! Așa distrugi fertilitatea pământului. Și o faci nu pentru zeci, ci pentru sute de ani. Pedepsești prin prostie generații întregi. Or, noi avem cu împrumut maximum 30-40 de centimetri din pământul acestei țări, pe care ar trebui să știm să-l îngrijim ca să ne poată hrăni. Dar nu știm și uitați, importăm mâncare. Și e trist. N-om putea produce noi pentru 80 de milioane de locuitori, dar pentru 18 milioane, câți suntem acum, chiar am putea.
Oameni sănătoși, nu spitale
– Noi importăm inclusiv mâncarea pentru animalele de companie.
– Dacă cineva ar cuantifica și asta, ne-am speria. Românii au devenit iubitori de animale. Iubesc foarte mult animalele. Asta arată că sunt miloși, că sunt buni. Dar dacă cineva ar sta la un supermarket și ar număra bănuții care se duc din România pe hrana pentru pisicuțe și cățeluși, s-ar înspăimânta pentru că toată hrana aceasta este din import. Banii se duc afară. Noi nu ne-am organizat să facem linii de producție, să obținem această hrană la noi. O importăm.
– Cum importăm și mâncarea pentru oameni.
– De aceea și starea de sănătate a poporului nostru este destul de depreciată. Foarte multe boli provin din zona aceasta a alimentației, care este de proastă calitate. Strigăm în stradă că vrem spitale, nu catedrale, dar eu zic că mai bine ne-am dori cât mai mulți oameni sănătoși. Bine, pentru asta e nevoie de hrană sănătoasă. Dar dacă nu ne-o producem noi, cine să ne-o dea? Nu-ți dă nimeni ce are mai bun, trebuie să-ți faci singur.
Despre Costel Vînătoru
Specialist cu mai bine de 38 de ani de experiență în ameliorarea și genetica plantelor de cultură dr. ing. Costel Vînătoru a parcurs toate gradele profesionale, de la CS III (2003) și CS II (2009) până la CS I (2015). În paralel cu activitatea de cercetare, în anul 1999 a fost admis la cursurile de doctorat din cadrul USAMV București, Facultatea de Horticultură, sub îndrumarea profesorului universitar dr. ing. Corneliu Petrescu, iar în 2006 și-a susținut teza cu titlul „Crearea de hibrizi F1 de tomate timpurii cu plasticitate ecologică și calitate superioară” obținând titlul de Doctor în Horticultură. În 1996 a pus bazele primului Laborator de Ameliorare și Conservare a Biodiversității în legumicultură din România. Simultan, a coordonat lucrările de aclimatizare și ameliorare pentru 200 de specii noi (Momordica charantia/castravetele amar, Cucumis metuliferus, Momordica cochinchinensis, Lophantus anisatus, Sideritis scardica etc.). A omologat şi brevetat 47 de creații, alte 24 aflându-se în curs de omologare. A elaborat şi publicat 12 cărţi, dintre care 7 de specialitate. În 2010, Costel Vînătoru a fost ales membru asociat al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, iar doi ani mai târziu a devenit membru corespondent al aceleiaşi instituţii. Întreaga sa cariera profesională a fost dedicată salvării patrimoniului genetic românesc și a semințelor autohtone, misiune materializată prin înființarea în 2019 a Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale, unitate al cărei manager este în prezent.
Mai bine să revitalizăm agricultura, să ne producem singuri hrana, să nu mai importăm toate bizareriile! – Dr. ing. Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău
Europa a fost reținută cu privire la introducerea acestor organisme modificate genetic, însă iată, acum, prin acest acord comercial, lucrurile se complică, pentru că țările sud-americane ale acordului Mercosur nu doar că folosesc organisme modificate genetic, dar utilizează și substanțe interzise strict în Europa. – Dr. ing. Costel Vînătoru
Vor veni sigur fructe exotice mai ieftine, dar noi trebuia să fim pregătiți, să fim capabili să le verificăm, să le respingem în caz de neconcordanțe privind siguranța alimentară. – Dr. ing. Costel Vînătoru
Se stabiliseră norme clare: reducerea utilizării substanțelor chimice, până în 2050, la 50%. Or, acum, cu acest acord Mercusor au fost spulberate toate aceste reglementări europene. – Dr. ing. Costel Vînătoru
Nu suntem pregătiți să controlăm așa cum ar trebui produsele Mercosur care vor intra în România. – Dr. ing. Costel Vînătoru
Sunt foarte mulți români care lucrează pământul și se numesc pe ei înșiși fermieri, dar ei nu sunt decât niște killeri de pământ. Se folosesc de utilaje de forță și cred că dacă au aceste tehnologii, știu să facă și agricultură. Nu știu! – Dr. ing. Costel Vînătoru
Strigăm în stradă că vrem spitale, nu catedrale, dar eu zic că mai bine ne-am dori cât mai mulți oameni sănătoși. Bine, pentru asta e nevoie de hrană sănătoasă. Dar dacă nu ne-o producem noi, cine să ne-o dea? – Dr. ing. Costel Vînătoru
No Comment! Be the first one.