Am oferit devotament fără limite unei lumi care măsoară totul prin algoritmi de ură
Managementul urii este cel mai de succes produs de export de pe piața ideilor. În era în care vorbim despre sustenabilitate, incluziune și empatie corporatistă, am asistat în ultimii ani la dezvoltarea celui mai profitabil și bine finanțat startup social, ura ca instrument de business politic.
Trebuie să recunoaștem, modelul de afaceri este genial în simplitatea lui. Nu ai nevoie de soluții complexe sau infrastructură. Identifici un grup de oameni care muncesc, construiesc sau își asumă valori tradiționale. Îi pui pe toți sub o etichetă simplă (de preferat una care să sune medieval sau retrograd). Livrezi indignare pură la plic, distribuită strategic prin algoritmi și rețele bine conectate.
Partea cea mai ironică? Cei mai mari consumatori ai acestui produs sunt exact cei care își trec la descriere „gândire critică” și „deschidere la minte”. Este fascinant cum poți convinge o masă de oameni că salvează lumea doar pentru că urăsc „pe cine trebuie” și cu intensitatea potrivită. În politică și în societate, dacă dai „iubire fără măsură”, adică efort, timp și sacrificiu, primești la schimb un raport de audit plin de ură, întocmit de specialiști care n-au condus în viața lor mai mult de un ONG neomarxist de apartament sau un grup de Facebook.
Ura a fost digitalizată, corporatizată și transformată în indicator de performanță (KPI). Te ridică repede în sondaje și îți aduce interacțiuni, dar are o mare problemă de sustenabilitate, nu a construit niciodată un kilometru de autostradă, nu a ridicat un spital și nu a ținut cald în nicio casă. La finalul zilei, când se trag focurile de artificii ale „progresului”, rămâne o întrebare simplă pentru cei care livrează acest combustibil.
După ce veți fi terminat de urât tot ce a mai rămas din fibra acestei țări, ce anume aveți de gând să puneți în loc?
un comentariu de Senator Ninel PEIA
No Comment! Be the first one.