Turcia încearcă să profite de summitul Alianței din 7-8 iulie de la Ankara pentru a obţine anularea planului actual de interconectare a conductelor de combustibil ale NATO cu Bulgaria și România – în care Grecia ar juca un rol cheie – cu scopul de a-și promova propria versiune ca fiind mai puțin costisitoare. Dar datele concrete contrazic planurile sale.
Un nou teren de confruntare s-a deschis de câteva săptămâni între Grecia și Turcia în cadrul NATO, cu prilejul planurilor ambițioase (și pe un orizont mare de timp de 25 de ani) de a crea o rețea imensă de conducte de combustibil pe flancul estic al Alianței, pentru a sprijini planurile operaționale în cazul unui atac rusesc.
Conform unor informații verificate încrucişat de Protagon, Ankara s-a angajat recent într-un efort agresiv pentru a anula rolul nodal pe care Grecia l-ar putea juca în aceste planuri de interconectare a conductelor de combustibil ale NATO cu Bulgaria și România, în vederea aprovizionării țărilor aliate din Europa Centrală și de Est.
Turcia încearcă să profite (dar în zadar, după cum notează surse NATO) de viitorul Summit al Alianței din 7-8 iulie de la Ankara pentru a-și promova propria idee de construire a unei conducte care să o conecteze cu Bulgaria și, în viitor, cu România, susținând că o astfel de conductă va costa mai puțin, pentru a câștiga „puncte politice” în faţa președintelui american Donald Trump.
Datele, însă, infirmă planurile Ankarei. În același timp, acestea amenință să provoace complicații mai ample în raţionamentul american despre transformarea Alianței în ceea ce Pentagonul prevede a fi NATO 3.0, inclusiv cu limitarea prezenței militare americane pe Bătrânul Continent.
Războiul din Ucraina și flancul estic al NATO
Planul Alianței Nord-Atlantice de extindere a rețelei de conducte de combustibil pe flancul estic este o inițiativă care a început în 2021 și s-a accelerat după invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022. Pentru a înțelege amploarea proiectului, trebuie să înţelegem atât amploarea sistemului labirintic existent (NATO Pipeline System – NPS), care a fost configurat în timpul Războiului Rece, cât și faptul că noul plan (care implică atât construcția de noi infrastructuri, cât și modernizarea celor mai vechi) este estimat să coste în total (la prețurile actuale) aproximativ 25-27 de miliarde de euro (sau mai mult) și va dura aproximativ 25 de ani pentru a fi finalizat!
Sistemul existent de conducte de combustibil (în principal pentru combustibilul pentru aviație și combustibilul pentru deplasare) este format din nouă sisteme separate de conducte cu o lungime totală de aproape 11.000 km. La această rețea trebuie adăugată infrastructura de stocare existentă, care depășește 4 milioane de metri cubi de combustibil. NPS traversează în total de 13 țări aliate. Există Sistemul Central European de Conducte (Central European Pipeline System – CEPS), care traversează Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Sistemul Nord European de Conducte (North European Pipeline System – NEPS), care traversează Danemarca și Germania, precum și o serie de șapte rețele naționale utilizate pentru scopurile NATO și situate în Islanda, Norvegia, Portugalia, Italia, Grecia și Turcia – care dispune de două astfel de rețele.
Primele planuri
Serialul confruntării actuale greco-turce începe cu dorința Ankarei de a torpila participarea Greciei la efortul de creare a unei rețele de combustibil pentru flancul estic, care va fi numită Sistemul de conducte est-european (Eastern European Pipeline System – EEPS). Conform informațiilor obţinute de Protagon, Comitetul NATO pentru petrol (Petroleum Committee) a realizat în mai 2021 un raport de sustenabilitate privind aprovizionarea cu combustibil a flancului estic. Evaluarea a vizat trei categorii diferite de state: a) Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, b) Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, c) Bulgaria și România. Evident, interesul Atenei se situează în a treia categorie.â
Ideea inițială a conducerii Alianței și în special a SHAPE (cartierul general militar) privea în primul rând interconectarea cu Bulgaria și, într-o etapă ulterioară, cu România. Aceasta includea o propunere de extindere atât a sistemului grecesc de conducte (GRPS), cât și a unuia dintre cele două sisteme de conducte turcești (WTUPS, adică cel vestic). Ideea era, potrivit unei surse de la sediul Alianței cu care Protagon a vorbit, să existe „complementaritate” – un raționament complet opus spiritului în care acţionează Ankara în ultimul timp.
În ceea ce privește Grecia, conducerea NATO a propus în mod concret construirea unui nou tronson de conductă cu o lungime totală de aproximativ 290 km, care a fost „împărțită” în trei secțiuni: a) de la Strymonas la Chrysoupoli, Kavala, cu o lungime de aproximativ 100 km, b) de la Chrysoupoli până la granița cu Bulgaria, lungă de aproximativ 75 km, și c) de la Chrysoupoli la Alexandroupoli, lungă de aproximativ 115 km.
Planul includea și construcția a două depozite de combustibil și a unei stații de înaltă compresie, cu un cost total de 400 de milioane de euro. Fiind conștientă că pentru construcția unei conducte între Chrysoupoli și Bulgaria ar fi necesară traversarea Munților Rodopi și a parcului național din regiune, Atena a propus și rute alternative centrate în jurul Alexandroupoli.
În ceea ce privește Turcia, planul era construirea unui nou tronson de conducte lung de aproximativ 115 km, de la Istanbul până la granița cu Bulgaria, iar apoi conducta ar continua până la Burgas. În același timp, s-a propus construirea unei stații de înaltă compresie. Evident, costul a fost estimat la o valoare mai mică, şi anume aproximativ 130 de milioane de euro.
Turcii, ca de obicei, au depus și variante non papers cu diverse idei, recunoscând în esenţă că ruta prin Grecia suna mai bine atât pentru guvernul bulgar, cât și pentru cel român. Astăzi, însă, întrucât este absolut necesară promovarea acestor proiecte majore, luminile reflectoarelor au căzut şi asupra discuţiilor de culise.
Printr-o mișcare cu semnificație geopolitică evidentă, ministrul grec al Apărării Naționale, Nikos Dendias, a semnat o Scrisoare de intenție (Letter of Intent – LOI) cu omologii săi din Bulgaria și România în octombrie 2023, în marja reuniunii miniștrilor Apărării NATO de la Bruxelles. A fost vorba de o inițiativă care nu este doar un proiect de sprijin militar NATO, ci, așa cum notează surse de rang înalt din Pentagonul grecesc, sporește importanța geopolitică, securitatea energetică și perspectivele economice ale Greciei.
Conform informațiilor, Scrisoarea de intenție trilaterală constă din patru puncte:
a) Transformă Grecia într-o poartă strategică pentru sprijinul energetic și militar al flancului estic al NATO, utilizând rețelele de transport, porturile și infrastructurile de stocare de pe teritoriul grec.
b) Atrage investiții aliate și europene, promovând conectivitatea regională și oferind posibilitatea modernizării infrastructurilor energetice și de transport cu dublă utilizare.
c) Consolidează influența Atenei în planificarea aliată.
d) Oferă beneficii economice și industriale, creând oportunități pentru companiile grecești de construcții, transporturi și energie, sporind în același timp pregătirea operațională a Forțelor Armate.
Semnarea Scrisorii de Intenţie, cu accent absolut pe extinderea rețelei de conducte de combustibil a NATO, a venit ca o continuare a Summitului Trilateral Grecia – Bulgaria – România de la Varna, ce avusese loc cu câteva zile mai devreme. În Declarația Comună de atunci a celor trei prim-miniștri se afirma explicit că „suntem de acord să cooperăm în continuare pentru a consolida capacitatea Alianței de a asigura aprovizionarea adecvată și durabilă cu combustibil a Flancului Estic al NATO”.
Acest acord, corelat cu semnarea unui Memorandum de Înțelegere între Atena – Sofia – București pentru crearea unui coridor militar în cadrul Mobilității Militare a Uniunii Europene, cu susţinerea Comisarului pentru Transporturi, Apostolos Tzitzikostas, a pus în funcţiune reflexele Turciei, cu principalul raţionament că este de preferat ca Grecia să nu primească niciun euro de la Alianță în cadrul ambițiosului plan de aprovizionare cu combustibil a flancului estic, chiar dacă acest lucru înseamnă eșuarea întregului plan!
Prin scurgeri de informații bine ţintite către Bloomberg, Turcia prezintă o propunere pentru construirea unei conducte exclusiv pentru uz militar, care o va conecta cu Bulgaria (aprovizionarea sa cu combustibil este considerată un „element-cheie”) și apoi cu România, la un cost total de un miliard de euro – o sumă care se presupune că reprezintă 1/5 din ruta corespunzătoare prin Grecia. Ankara încearcă, de asemenea, să își valorifice cooperarea cu cele două țări balcanice pentru deminarea Mării Negre, pentru a-și promova aspirațiile.
Trei surse aliate au declarat pentru Protagon în ultimele zile că lucrurile stau cu totul altfel, iar Turcia încearcă să distorsioneze realitatea. După cum au menționat, partea planificată a fi realizată pe teritoriul grec se referă la 11 proiecte individuale în rețeaua grecească, cu un cost total de aproximativ 900 de milioane de euro la prețurile actuale, în timp ce totalul de 21 de proiecte din rețeaua de combustibil turcească se ridică la 2,5 miliarde de euro.
Toate aceste sume, de fapt, se referă la finanțare din partea NATO și nu la fonduri naționale. Un avantaj suplimentar oferit de alegerea rutei grecești privește existenţa rafinăriilor de la Salonic (de unde pornește noua conductă către regiunea Kavala), în timp ce zonele prin care trec proiectele turcești nu dispun de instalații de rafinare.
Poate din acest motiv, într-un articol ulterior publicat tot de Bloomberg, Ankara face referire la o posibilă interconectare a unor rafinării de pe teritoriul său, pentru a contracara avantajul Greciei. Autorităţile greceşti ar fi indicat, de asemenea, că s-ar putea forma un punct de ancorare în Chrysoupoli din regiunea Kavala, ca poartă de intrare suplimentară pentru aprovizionarea cu combustibil (cel mai probabil facilitând aprovizionarea suplimentară cu gaz natural lichefiat american).
Obiecțiile vest-europenilor
Tactica alarmistă a Ankarei, determinată în mare măsură și de transformarea portului Alexandroupoli într-un important nod militar și energetic în ultimii ani, oferă argumente suplimentare acelor state aliate din Europa Occidentală, precum și Canadei, care nu doresc alocarea unor fonduri atât de mari pentru crearea unei rețele extinse de conducte de combustibil pe Flancul Estic al NATO.
Mai exact, Franța, Regatul Unit, Spania și Canada constituie cele patru state care și-au exprimat cele mai puternice obiecții față de o cheltuială atât de mare, opunându-se acestui plan ambițios. Motivul obiecțiilor lor este că țările respective nu au nimic de câștigat din construirea unei rețele de combustibil pe flancul estic şi consideră că pot fi utilizate rețelele existente care pornesc din vest şi că nu este necesară o nouă infrastructură costisitoare. Este şocant, însă, faptul că tocmai una dintre țările care se opun a avut o astfel de rețea de combustibil pe teritoriul său, construită în întregime cu fonduri NATO, dar după sfârșitul Războiului Rece a vândut-o unor persoane private și a obținut profit.
Confruntarea dintre Grecia şi Turcia în cadrul Alianței va avea și alte episoade, așa cum subliniază experţii în relaţiile dintre cele două ţări. Dar speranţele guvernului turc de a obține un anumit câştig de cauză pe acest subiect în cadrul Summitului NATO de la începutul lunii iulie de la Ankara nu par să se confirme. În același timp, reacțiile Turciei la planurile Greciei ar putea pune în pericol întregul proiect.
Probabil că cei care vor deţine cheia soluției sunt americanii. Washingtonul acționează pe baza planului de transformare a Alianței în NATO 3.0, ceea ce înseamnă că dorește să își limiteze prezența în Europa, dar să aibă toată infrastructura necesară pentru ca Alianța să poată funcționa armonios, dacă este necesar. Intențiile lor se vor vedea în curând şi vor fi decisive.
Sursa: Protagon, în traducerea Rador Radio România
No Comment! Be the first one.