Antrenorul român Cristi Chivu a oferit unul dintre cele mai personale interviuri din cariera sa, într-o discuție amplă acordată publicației italiene Corriere della Sera. Actualul tehnician al lui Inter Milano a vorbit despre copilăria petrecută în România comunistă, despre moartea tatălui său, promisiunea care i-a marcat întreaga viață și valorile care l-au ajutat să își construiască atât cariera de fotbalist, cât și pe cea de antrenor.
Fostul căpitan al naționalei României și-a amintit de copilăria petrecută într-o perioadă marcată de lipsuri materiale, dar despre care vorbește astăzi cu recunoștință.
„Am fost un copil fericit. Aveam puține lucruri, cele permise de regimul comunist din România. Dar am crescut cu educația primită de la părinții mei, bucurându-mă de copilărie, cu dorința de a nu pierde acea fericire. Aveam puțin, dar ne bucuram de tot. Eram pasionat de fotbal, pentru că tatăl meu fusese jucător. La acea vreme, antrena o echipă de amatori. Când eram mic, eram fericit și nerăbdător să descopăr ce avea să-mi ofere lumea.
Era o minge de tenis cu care mă jucam în casă. Studiam traiectoriile, mecanismele de dribling și de șut. Îmi amintesc acea minge de tenis zburând pe toți pereții camerei. O loveam cu capul sau din voleu și ajungea în ușa camerei, care pentru mine devenea poartă!”, și-a amintit Chivu.
Moartea tatălui, momentul care i-a schimbat viața
Cristi Chivu a mărturisit că pierderea tatălui său, când avea doar 16 ani și jumătate, a reprezentat un moment de cotitură în viața sa. El a povestit că promisiunea făcută înainte de moartea acestuia a devenit principala motivație care l-a ghidat în anii care au urmat.
„Aveam șaisprezece ani și jumătate. Voiam să-i demonstrez ceea ce el a gândit mereu despre mine, dar pe care eu l-am aflat abia mai târziu de la mama: că pot crește responsabil și îmi pot croi un drum prin forțe proprii. Acesta a fost singurul obiectiv al vieții mele: să-i arăt că pot face lucruri frumoase și corecte, ca un tânăr matur.
Din păcate, nu a apucat să mă vadă crescând. În ziua în care a murit, eram în cantonament, dar am reușit să-mi iau rămas bun de la el. A doua zi, așa cum și-ar fi dorit el, eram pe teren pentru un meci. I-am spus să nu-și facă griji, pentru că voi deveni foarte responsabil și voi avea grijă de toată familia. Am crescut brusc, iar acea promisiune am avut-o mereu în fața ochilor. Acel angajament mă ține mereu cu picioarele pe pământ, atât în momentele bune, cât și în cele mai grele!”, a declarat tehnicianul român.
„Libertatea însemna o felie de șuncă, un cub de ciocolată”
Antrenorul lui Inter Milano a vorbit și despre lipsurile din perioada regimului comunist, explicând că lucrurile considerate astăzi normale reprezentau atunci adevărate privilegii.
„Vreți să vă spun adevărul? Posibilitatea de a avea lucruri. De a trăi normal, de a mânca normal. Atunci aveam dreptul la doar doi litri de lapte, câteva ouă, puțin ulei și pâine doar sâmbăta. Libertatea însemna o felie de șuncă, un cub de ciocolată. Vă vine să credeți că am mâncat prima mea banană la opt ani?! Când am avut posibilitate, i-am dăruit mamei o casă. I-am făcut multe cadouri mamei, dar nu sunt suficiente pentru a compensa eforturile pe care le-a făcut, rămasă singură, pentru a ne crește pe mine și pe sora mea. M-a răsplătit mândria ei pentru cariera mea, pentru faptul că am învățat și mi-am ținut promisiunea făcută tatălui meu.
Astăzi, în Europa, este greu să mai găsești situații ca cele din trecut. În Africa se simte această dorință de ascensiune socială. Foamea oferă un impuls important: dorința de a ieși din situații dificile, de a te afirma, de a răsplăti toate sacrificiile pe care familia ta le-a făcut pentru tine… Sunt lucruri care îți transmit ceva în plus față de cineva care ar putea părea mai superficial, care nu a cunoscut greutățile vieții!”, a spus Chivu.
Decizia luată la nouă ani: „Am decis că voi deveni fotbalist”
Fostul fundaș a dezvăluit că și-a descoperit pasiunea pentru fotbal încă din copilărie și că și-a propus foarte devreme să urmeze drumul tatălui său.
„La nouă ani. Eram încă sub regim și, chiar în acel decembrie, frecventam o școală de fotbal. Visul meu era să pot avea un salariu pe care să-l aduc acasă. Așa cum făceau părinții mei, care la sfârșitul lunii numărau economiile și le ascundeau. Voiam să fac la fel ca tatăl meu.”
Cum își vede astăzi rolul de antrenor
Cristi Chivu a explicat că experiențele trăite de-a lungul vieții l-au influențat și în relația cu jucătorii pe care îi pregătește.
„Eu știu că adesea am de-a face cu adulți care uneori pot părea copii. Stima lor este importantă, dar nu este iubirea pe care o simți față de un tată. Pentru că jucătorii sunt conștienți că mâine pot pleca și își pot găsi un alt «tată». Copiii sunt copii pentru toată viața. Eu le transmit jucătorilor mei că aș face orice pentru ei. Că dacă au nevoie de mine, sunt acolo. Le sunt alături. Nu sunt genul de antrenor convins că proximitatea diminuează autoritatea. Autoritatea nu provine dintr-un rol, ci dintr-un mod de a fi!”, și-a încheiat Cristi Chivu discursul.
No Comment! Be the first one.