Explozia dronei maritime din Portul Constanța și alerta fără precedent declanșată pe litoral au readus în atenție una dintre cele mai sensibile întrebări de securitate națională: cine apără, de fapt, infrastructurile energetice strategice ale României din Marea Neagră? În timp ce autoritățile caută răspunsuri după incidentul de vineri, expertul în energie Dumitru Chisăliță avertizează că România nu are nici astăzi o structură unică responsabilă de protejarea platformelor offshore și de coordonarea răspunsului în cazul unui atac sau sabotaj.
Explozia dronei de la Constanța a redeschis o discuție ignorată ani la rând
Incidentul produs în Dana 78 a Portului Constanța a demonstrat cât de rapid un obiect militar ajuns în apropierea unor infrastructuri critice poate provoca panică și mobilizarea simultană a Armatei, serviciilor de informații, Poliției de Frontieră, autorităților portuare și structurilor de protecție civilă.
În acest context, Dumitru Chisăliță ridică o întrebare directă: „Cine coordonează răspunsul în primele 30 de minute după un incident? Cine are imaginea integrată asupra energiei, securității maritime, riscurilor cibernetice și amenințărilor hibride pentru infrastructura critică? Cine decide prioritățile dacă sunt afectate simultan platformele offshore, rețeaua electrică și aprovizionarea cu gaze?”
Potrivit acestuia, răspunsul nu este deloc clar.
„Nu există o instituție care să aibă misiunea principală de a apăra infrastructurile energetice”
Chisăliță arată că responsabilitățile sunt împărțite între numeroase instituții.
Operatorii platformelor asigură securitatea industrială și controlul accesului. Firme private se ocupă de pază. Forțele Navale monitorizează amenințările maritime, Forțele Aeriene supraveghează spațiul aerian, iar SRI, SIE, Ministerul de Interne, Poliția de Frontieră și Autoritatea Navală au, la rândul lor, atribuții distincte.
Problema, spune expertul, este că nimeni nu coordonează exclusiv acest ansamblu: „Nu există nici o instituție care să aibă misiune principală și/sau exclusivă apărarea infrastructurilor energetice offshore și/sau onshore și coordonarea asigurării securității energetice a României.”, opinează Dumitru Chisăliță.
Mai mult, el susține că nici măcar încadrarea juridică a unui incident și declanșarea mecanismelor de răspuns nu sunt suficient de clar definite.
Neptun Deep schimbă complet miza
Avertismentul vine într-un moment sensibil.
În următorii ani, proiectul Neptun Deep va transforma România într-unul dintre cei mai importanți producători de gaze din Uniunea Europeană.
Însă platformele nu vor fi amplasate în apele teritoriale ale României, ci în Zona Economică Exclusivă, la aproximativ 170 de kilometri de țărm.
Această diferență juridică este esențială: „Protecția unei astfel de infrastructuri este mult mai complicată din punct de vedere juridic și militar decât protecția unui obiectiv aflat pe teritoriul național.”, spune Chisăliță.
În opinia sa, România trebuie să se pregătească pentru scenarii care până de curând păreau teoretice: atacuri cu drone maritime, sabotaje asupra conductelor submarine, operațiuni hibride sau atacuri asupra platformelor offshore.
„În realitate probabil am avea o bâlbă colectivă”
Poate cea mai dură concluzie formulată de specialist este legată de capacitatea reală de reacție a statului: „Dacă mâine ar avea loc un atac cu drone maritime, un sabotaj asupra conductelor submarine, un atac asupra platformelor de producție sau o operațiune hibridă împotriva infrastructurii critice, răspunsul teoretic ar implica simultan Forțele Navale, Forțele Aeriene, serviciile de informații, Ministerul Energiei, operatorii economici și alte structuri ale statului. În realitate probabil am avea o bâlbă colectivă.”, notează șeful AEI.
Declarația capătă o greutate aparte după incidentul de la Constanța, unde în spațiul public au apărut întrebări legate de detectarea dronei, fluxul informațional și coordonarea dintre instituții.
O propunere veche de aproape un deceniu revine în actualitate
Interesant este că ideea unui centru unic de coordonare nu este nouă.
Asociația Energia Inteligentă a transmis încă din 2016 Guvernului României o propunere pentru înființarea unui Dispecerat Național de Securitate Energetică, structură care ar fi trebuit să funcționeze permanent și să coordoneze răspunsul la incidente care afectează infrastructurile energetice critice.
Documentul avertiza încă de atunci că România nu dispune de „un veritabil centru nervos al securității energetice naționale” și că informațiile sunt împărțite între numeroase instituții și operatori.
Mai mult, printre scenariile de risc enumerate în document se regăsesc explicit și „atacuri asupra viitoarelor infrastructuri energetice offshore din Marea Neagră”.
Incidentul de la Constanța schimbă discuția
Până ieri, problema securității platformelor offshore părea una rezervată strategiilor NATO și documentelor tehnice.
După explozia dronei maritime din Portul Constanța, întrebarea a devenit una concretă și de interes public.
România se pregătește să exploateze cele mai importante resurse de gaze descoperite în ultimele decenii, într-o regiune aflată la doar câteva sute de kilometri de războiul din Ucraina.
Iar întrebarea formulată de Dumitru Chisăliță rămâne fără un răspuns clar: „Cine apără platformele de gaze din Marea Neagră?”
Other Articles
No Comment! Be the first one.