Cum mi-am făcut CV-ul cu AI (și ce am învățat pe drum)

Așa că, atunci când a venit vorba să-și caute primul job serios, normal că a deschis tot un chat AI.

De ce a ales varianta asta

Datele Bestjobs arată că aplicațiile venite din partea tinerilor de 16-18 ani au crescut cu 45% într-o singură lună, iar asistentul lor virtual AI înregistrează cu până la 25% mai multe interacțiuni cu candidații din generația ei decât cu orice altă categorie de vârstă:

“Pentru noi, discuția cu un AI nu e o tehnologie nouă la care trebuie să ne adaptăm — e felul firesc în care comunicăm și căutăm informații. La nivel global, un sondaj Google arată că 93% dintre tinerii din generația Z folosesc săptămânal cel puțin două instrumente AI la muncă sau în căutarea unui job”, spune Ioana.

Cum a procedat, concret

Nu i-a cerut AI-ului să-i „scrie un CV” din senin — asta dă rezultate generice, care sună identic alte mii de CV-uri:

 “Am făcut altfel: i-am dat context. I-am spus ce am făcut până acum — un internship, câteva proiecte de facultate, un voluntariat — și i-am cerut să mă ajute să transform experiențele astea, care mie mi se păreau minore, în realizări clare, cu rezultate măsurabile acolo unde s-a putut. AI-ul e bun la partea asta: să traducă „am ajutat la organizarea unui eveniment” în ceva concret, cu impact.
Am rugat modelul să-mi adapteze CV-ul pentru fiecare job în parte, pornind de la descrierea postului — pentru că majoritatea companiilor mari folosesc astăzi sisteme automate (ATS) care filtrează CV-urile după cuvinte-cheie, înainte ca vreun om să le vadă. Dacă CV-ul tău nu conține termenii din anunț, riști să fii eliminat înainte să apuci să impresionezi pe cineva”.

Capcana în care aproape a căzut

“La un moment dat, mi-am dat seama că CV-ul meu suna… prea perfect. Prea „AI”. Fraze corecte, bine lustruite, dar fără nimic care să spună cu adevărat cine sunt eu. Nu întâmplător, specialiștii în recrutare vorbesc tot mai des despre asta: pe măsură ce tot mai multe CV-uri sunt generate sau ajustate cu AI, aplicațiile ajung să semene între ele, iar recrutorii au tot mai puține indicii reale despre diferențele dintre candidați”, spune Ioana.

Unele companii, mai ales în SUA, au început chiar să se întoarcă la criterii mai vechi — universitatea absolvită, media — tocmai pentru că CV-urile nu îi mai ajută să diferențieze candidații.
Așa că a corectat tot: a folosit AI-ul ca punct de plecare, nu ca produs final: “Am rescris cu mâna mea frazele care sunau prea „lustruite” și am păstrat doar acele detalii concrete, personale, pe care niciun algoritm nu le poate inventa — motivul real pentru care vreau jobul respectiv, un moment specific dintr-un proiect care chiar m-a făcut să învăț ceva.”
AI-ul e un instrument excelent să nu mai pornești de la o pagină goală, să-ți structurezi ideile și să prinzi cuvintele-cheie potrivite. Dar CV-ul rămâne, până la urmă, prima impresie pe care o lași cuiva — și aceea tot tu trebuie s-o dai, nu un chatbot.