Devastate de o bacterie, livezile de măslini continuă să moară încet în Puglia, o regiune din sudul Italiei, care se luptă să se reinventeze după acest “mare dezastru”, transmite AFP.
Din cele 60 de milioane de măslini pe care regiunea îi avea înainte de apariţia bolii, în 2013, şase milioane au murit, iar 20 de milioane sunt bolnavi şi sortiţi pieirii, spune cercetătorul Franco Valentini, vorbind din rezervaţia naturală Torre Guaceto. În această rezervaţie, unii măslini mai au câteva frunze. “Cu cât mergi mai spre sud, peste 100 km, cu atât livezile devin mai gri”, spune Franco Valentini, potrivit Agerpres.
Acest expert de la Institutul Agronomic Mediteranean din Bari a ajutat la identificarea cauzei: bacteria Xylella fastidiosa, care, purtată de anumite insecte, atacă sistemul vascular al măslinului, “lăsându-l să moară de foame şi sete”.
Bacteria Xylella, introdusă probabil prin intermediul unui arbore ornamental importat din America Centrală, a găsit un vast loc de reproducere în călcâiul cizmei italiene, acoperit de măslini plantaţi în număr mare în secolul al XVIII-lea.
Problema este agravată de schimbările climatice. Când totul este pârjolit, “singurul lucru verde pe care insecta îl găseşte este măslinul”, subliniază Franco Valentini.
Diagnosticarea şi monitorizarea au progresat. Dar în acest stadiu, nu există remediu, subliniază cercetătorul, la fel cum au “americanii cu probleme de 130 de ani” cu bacteria Xylella, care ucide viţa-de-vie.
O “zonă tampon” cu supraveghere sporită separă e sudul Pugliei, unde boala este endemică, de nord. Atunci când bacteria este detectată acolo, măslinii sunt smulşi din rădăcini pe o rază de 50 de metri. “Xylella continuă să se răspândească, dar mai puţin rapid: dinamica insectelor s-a schimbat probabil, iar populaţiile sunt mai puţin abundente”, subliniază cercetătorul.
Cooperativa de ulei de măsline Cima di Bitonto, care reuneşte 300 de producători din nord, a avut “un singur caz”, mărturiseşte preşedintele său, Mario Sannicandro. “I-am smuls din rădăcini; este singura soluţie”, a subliniat Sannicandro.
Puţin câte puţin, Puglia şi-a recăpătat un pic de calm după frenezia iniţială, negarea, parada vedetelor, teoriile conspiraţiei, diversele soluţii propuse.
În Europa, Xylella a fost raportată în Franţa, Spania şi Portugalia, fără a produce însă efecte similare cu cele din Italia. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a identificat 750 de posibile specii de plante gazdă.
“De îndată ce Xylella intră pe un teritoriu, poate găsi o nouă gazdă”, cu grade diferite de daune, explică Valentini.
În Puglia, responsabilă pentru jumătate din producţia de ulei de măsline a Italiei, bacteria a devastat economia şi a distrus un peisaj de patrimoniu, deplânge Valentini. În laborator, au fost identificate patru soiuri de măslini rezistenţi. Deşi “nu sunt apreciaţi de fermieri; uleiul nu are gustul cu care sunt obişnuiţi, dar este singura noastră şansă” în zona afectată, spune cercetătorul.
Aceste soiuri, care necesită o agricultură mai intensivă, nu reprezintă o soluţie peste tot: plantele tinere au nevoie de apă pentru a se ridica de la sol. Iar sudul Italiei duce lipsă de apă.
Pentru a revitaliza această regiune, oficiali aleşi, cercetători, fermieri şi alţii s-au unit, în special în Districtul agricol Salento, care este susţinut de stat. Obiectivul: construirea unei agriculturi “mai sustenabile”, explică Pantaleo Piccinno, preşedintele districtului. “Dintr-un mare dezastru trebuie să apară o nouă viziune. Această monocultură, deşi frumoasă, a fost o cauză a răspândirii Xylella, în timp ce diversitatea culturilor reprezintă o barieră naturală”, spune acest fermier.
Un atlas, cu date climatice pentru următorii 30 de ani, a fost conceput pentru a ajuta la selecţia culturilor. Avocado, mango, nuc şi rodie sunt plantaţi oriunde există apă. Din fericire, regiunea, situată între două mări, beneficiază de vânturi şi de o anumită umiditate.
“Replantarea tuturor măslinilor nu este cu siguranţă realistă. Va trebui să vedem unde este profitabilă”, spune Piccinno. Într-o zonă în care cultivarea măslinilor era adesea o afacere de familie, va fi necesar să fie “conceput un model pentru consolidarea acestor parcele mici”, subliniază acest fermier, pentru care “nostalgia nu este o strategie”.
No Comment! Be the first one.