Graţierea acordată de FIFA atacantului selecţionatei americane de fotbal Folarin Balogun la cererea preşedintelui SUA, Donald Trump, extinde lista cazurilor în care politica a “pătat” balonul şi a provocat scandaluri la campionatele mondiale de fotbal, comentează marţi EFE, potrivit Agerpres.
Cazul Balogun
Balogun, golgheter şi vedetă a selecţionatei americane de fotbal la Campionatul Mondial din acest an a fost “graţiat” pentru a putea juca meciul din optimile de finală împotriva Belgiei deoarece FIFA a folosit articolul 27 din Codul Disciplinar prin care se poate “suspenda total sau parţial aplicarea unei măsuri disciplinare”.
Fotbalistul a fost eliminat miercuri, în timpul meciului din şaisprezecimile de finală împotriva Bosniei şi Herţegovinei, după ce arbitrul Raphael Claus, avertizat de arbitrul asistent video (VAR), a considerat drept o acţiune imprudentă faptul că Balogun l-a călcat pe picior pe fundaşul bosniac Tarik Muharemovic, ceea ce i-ar fi adus automat fotbalistului american o suspendare de o etapă.
“Am solicitat oficial o revizuire la FIFA după ce am vorbit cu (preşedintele FIFA, Gianni) Infantino pentru că mi s-a părut foarte nedreaptă eliminarea. A fost pentru o fază în care se ciocnesc doi jucători care merg cu viteză maximă”, a declarat luni, la Casa Albă, preşedintele Donald Trump.
Indulgenţa acordată lui Balogun s-a transformat în scandal mondial, dar în realitate acesta este doar un nou caz de amestec al politicului în turneele mondiale de fotbal prin preşedinţi şi lideri cu suficientă putere pentru a schimba regulile jocului.
“Victorie sau moarte”
EFE prezintă, în continuare, alte cazuri similare din istoria Cupei Mondiale.
A doua ediţie a Cupei Mondiale a avut loc în Italia, în 1934, când la conducere se afla Benito Mussolini, care a avut o influenţă puternică în alegerea arbitrilor care au condus meciurile echipei italiene, fiind favorizată în meciul cu Spania, în semifinale şi în finală.
Cei doi arbitri din meciurile cu Spania din sferturile de finală au fost belgienii Louis Baert şi Rene Mercet, care după acest campionat mondial au fost excluşi pe viaţă de federaţia belgiană.
Cu câteva zile înainte de finală, după cum au demonstrat istoricii, “Il Duce” a cinat cu arbitrul desemnat să o conducă, suedezul Ivan Eklind.
“Victorie sau moarte”, le spusese Mussolini jucătorilor italieni în vestiar înainte de începerea partidei.
“Azzurri” au câştigat finala cu 2-1 împotriva Cehoslovaciei după prelungiri şi au ridicat deasupra capului prima lor Cupa Mondială.
Ordinul lui Hitler
Patru ani mai târziu, în 1938, la Campionatul Mondial din Franţa, cu puţin înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler a ordonat ca jucătorii austrieci să se alăture echipei naţionale a Germaniei deoarece Austria fusese anexată de teritoriul german. În plus, jucătorii Mannschaftului (echipa Germaniei) trebuiau să execute salutul nazist la fiecare meci al turneului.
Italia şi-a apărat titlul, dar de această dată jucătorii au înlocuit tricourile albastre cu cămăşi negre, la ordinului lui Mussolini, ca simbol al luptei miliţiilor sale pentru a ajunge la putere.
Îndemnul Ducelui din finala anterioară, “Victorie sau moarte”, a rămas, însă a fost comunicat prin intermediul telegramelor pe care le trimitea echipei înaintea fiecărui meci.
În 1938, Italia a învins cu 4-2 Ungaria în finala jucată la Paris.
Argentina 1978
Campionatul Mondial din Argentina din 1978 s-a jucat sub dictatura militară condusă de Jorge Rafael Videla, în timp ce dispariţiile persoanelor se înmulţeau şi se ducea o luptă armată cu gherila Los Montoneros.
Meciul pe care echipa naţională argentiniană l-a câştigat cu 6-0 împotriva echipei din Peru şi care i-a permis calificarea în finală a provocat un scandal mondial, în care principala ipoteză a fost mituirea peruanilor de către dictatura militară.
Pe tot parcursul întregii ediţii a cupei mondiale, Argentina a avut avantajul de a juca ultimul meci al zilei, astfel încât înainte să înfrunte Peru ştia deja că trebuia să câştige cu patru goluri diferenţă, deoarece Brazilia câştigase anterior împotriva Poloniei cu 3-0.
Totuşi, 48 de ani mai târziu, nu există nicio dovadă care să demonstreze că s-a dat mită.
La câteva zile după încheierea campionatului mondial din 1978, preşedintele de atunci al FIFA, Joao Havelange, a afirmat că în congresul organizaţiei, înainte de turneu, s-a aprobat ca Argentina, fiind echipa gazdă, să îşi joace meciurile la finalul zilei.
Argentina a fost proclamată campioană după ce a învins Olanda în finală, iar FIFA, conştientă de greşeala sa, a schimbat regulamentul, astfel încât, începând cu mondialul din Spania, în 1982, meciurile care decideau calificările să se joace simultan.
Șeicul din Valladolid
Meciul dintre Franţa şi Kuweit de la campionatul mondial din Spania a rămas în memorie pentru faptul că un şeic a pătruns pe terenul stadionului Jose Zorrilla din Valladolid la câteva minute după ce echipa franceză a marcat al patrulea gol, iar scorul a ajuns 4-1.
Kuweitienii au protestat, insistând că au auzit fluierul arbitrului care indica ofsaid.
După ce golul a fost validat, şeicul Fahad al-Ahmed al-Jaber al-Sabah, fratele mai mic al emirului şi preşedintele Federaţiei de Fotbal din Kuweit, a intrat pe teren, a ameninţat că va retrage echipa de la campionat şi l-a obligat pe arbitrul sovietic Miroslav Stupar să anuleze golul.
S-a dovedit însă că fluieratul venise din tribune, iar scorul de 4-1 pentru Franţa, pare doar o anecdotă.
No Comment! Be the first one.