Consultarea care ar schimba jocul în justiție: care ar fi de fapt planul președintelui (surse)

Președintele României consideră consultarea anunțată în rândul magistraților nu ca un simplu exercițiu simbolic, ci ca un test decisiv de legitimitate pentru actualul Consiliu Superior al Magistraturii, conform unor surse apropiate discuțiilor de la Cotroceni.

Sursele afirmă că, în opinia șefului statului, un rezultat în care 70–80% dintre magistrați și-ar exprima opinia că CSM nu reflectă interesul public ar face imposibilă continuarea mandatului actualilor membri, aceștia urmând să plece „prin demisie”, sub presiunea combinată a votului intern și a reacției publice.

Deși nu există un argument legal pentru acest plan, se conturează o mobilizate semnificativă în stradă, cu zeci de mii de persoane, care ar întări presiunea politică și instituțională asupra Consiliului, fără a implica un mecanism juridic formal de demitere.

O consultare logistic simplă, dar cu miză mare

Conform acelorași surse, ceea ce este denumit public „referendum” ar trebui perceput mai degrabă ca o consultare administrativă, organizată simplu, pe suport de hârtie. Fiecare magistrat ar primi un formular tipărit, distribuit prin instanțe și parchete, cu semnătură de primire, considerându-se că procedura este „tehnic ușor de realizat”, deși pregătirea necesită timp.

Au avut loc discuții inclusiv despre posibilitatea votului prin corespondență, tocmai pentru a elimina de suspiciunile legate de acces sau participare.

Sursele mai indică faptul că, în cazul în care majoritatea magistraților ar valida activitatea CSM, președintele ar considera că nu mai există spațiu pentru contestare publică. „Dacă sistemul afirmă că e în regulă, nu mai ai ce să adaugi”, ar fi una dintre justificările în discuțiile interne.

Distanță față de CSM și lipsa „probatoriului”

În acest context, șeful statului ar fi ezitant în ceea ce privește o întâlnire cu actualul CSM, având în vedere că nu a primit exemple concrete care să susțină acuzațiile de abuz formulate în spațiul public. Conform surselor, ar fi fost solicitate explicit aproximativ 20 de cazuri relevante, care nu ar fi fost furnizate.

Fără aceste date, participarea la o discuție oficială în plenul CSM ar fi considerată lipsită de substanță. Mesajul transmis informal este că dialogul instituțional nu poate avea loc „cu mâna goală”, doar pe baza percepțiilor sau a presiunii mediatice.

Aceeași prudență justifică și faptul că, deși există suspiciuni de influențe informale în sistem, nu există în prezent dovezi statistice sau documentate care să susțină existența unor practici generalizate, precum schimbarea arbitrară a completelor.

Savonea, Voineag și miza reală

În ceea ce privește influența Liei Savonea, președintele crede că aceasta nu poate fi diminuată decât printr-un CSM perceput ca reprezentativ pentru interesul public și, pe termen mediu, prin modificarea legilor justiției. Sursele afirmă că această temă va fi discutată și în cadrul grupului de lucru guvernamental coordonat de premierul Ilie Bolojan.

În aceeași notă, procurorul general Alex Florența Voineag este văzut favorabil, răspunsul său la solicitările informale fiind apreciat drept „foarte documentat”.

Pe de altă parte, sursele subliniază că nu se urmărește o revenire la perioadele considerate abuzive din trecut. Ideea de a reînvia figuri sau practici asociate cu epoca Kovesi este percepută de președinte ca inacceptabilă, pentru a evita reaprinderea tensiunilor vechi în sistemul judiciar.

Presiune publică, nu cutremur politic

În plan politic, șeful statului nu consideră că presiunea publică ar putea duce la căderea Guvernului, dar admite că aceasta ar putea provoca schimbări punctuale, inclusiv la nivel de miniștri. Remanierile ar putea fi un efect posibil al nemulțumirii sociale, dar nu o criză guvernamentală în înțelesul clasic.

În ceea ce privește numirile procurorilor-șefi, abordarea ar fi una pragmatică, respectând cadrul legal actual și evitând conflicte inutile. O eventuală negociere ar fi posibilă doar dacă ministrul Justiției ar veni cu propuneri bine fundamentate, inclusiv reînvestirea lui Voineag la DNA, fără a lega subiectul de alte domenii sensibile, precum conducerea serviciilor de informații.

În ansamblu, sursele descriu o strategie bazată pe clarificare. Fie sistemul judiciar își reconfirmă conducerea actuală, fie se creează o presiune legitimă pentru schimbare. În ambele cazuri, scopul este reducerea ambiguității și ieșirea dintr-o zonă de suspiciune permanenta care împiedică orice reformă reală.