Italia. Familia Mihaelei, românca ce și-a ucis fiica de 13 ani, apoi și-a luat viața, a depus plângere împotriva fostului soț și a medicilor

Familia Mihaelei Belecciu, femeia în vârstă de 39 de ani care duminică, 21 iunie și-a ucis fiica de treisprezece ani și apoi s-a sinucis, a depus o plângere oficială la parchet, acuzând infracțiuni de violență domestică și omucidere. Documentul, susținut de jurnalele de conversație recuperate de pe telefonul femeii și de mărturiile celor care au fost martori la pierderea tot mai mare a contactului cu realitatea a acesteia, detaliază ultimul an din viața Mihaelei: de la relația tumultoasă cu soțul ei (care o părăsise pentru o altă femeie, lăsând-o cu datorii) până la tentativele repetate de suicid și consultațiile medicale care au urmat, unde, potrivit familiei sale, starea ei clinică și riscul de suicid au fost subestimate, potrivit Corriere, citează Rador Radio România.

Potrivit familiei, reprezentată de avocatul Maurizio Punturieri, destrămarea căsniciei sale și conflictul cu soțul ei au marcat începutul declinului mental și fizic al Mihaelei, care a culminat în cele din urmă cu uciderea fiicei sale. În plus, rudele pun la îndoială și conduita medicilor și specialiștilor care au tratat-o ​​în această perioadă pe femeia de 39 de ani. Dubiile familiei planează și asupra personalului medical care a examinat-o în urma tentativei de suicid din 17 aprilie, aceeași zi în care și-a agresat pentru prima dată fiica minoră. Mihaela a fost dusă la camera de gardă, unde medicul curant a solicitat imediat o consultație psihiatrică. Cu toate acestea, după întâlnirea cu specialistul, femeia de 39 de ani a fost trimisă acasă, raportul medical menționând că „nu există motive pentru a o reține”, și sfătuită să contacteze Centrul de Sănătate Mintală pentru o programare „fără urgență”.

„Mama mea a fost tratată cu prea multă superficialitate”, își amintește cu amărăciune fiica ei cea mare, acum în vârstă de 20 de ani. „La centrul de sănătate mintală, vorbeau despre ea ca despre un alt caz de tentativă de suicid. În ochii celor care au examinat-o, suferința mamei mele nu era depresie, ci o stare persistentă de anxietate. Nu a primit ajutorul de care avea nevoie”. La final, în plângere se subliniază  că Mihaela trebuia să se prezinte la centrul de sănătate mintală cu trei zile înainte de tragedie; nu a făcut acest lucru și nimeni din familie nu a fost anunțat de absența ei.