Când o persoană a pus această întrebare pe un forum Reddit dedicat părinților, au sosit rapid peste 400 de răspunsuri. „Extrem de obositor. Este extrem de obositor și este literalmente CONSTANT”, a scris unul dintre utilizatori iar sentimentul a fost împărtășit de sute de alți părinții, potrivit BBC.
Cât timp dorm părinții cu copii sub 6 ani?
Există multe motive pentru care părinții se simt atât de epuizați astăzi, și nu toate au legătură cu somnul. De exemplu, multe familii își cresc copiii fără sprijinul comunității, în timp ce părinții adesea trebuie să jongleze între muncă și creșterea copiilor.
În același timp, somnul multor oameni se schimbă cu siguranță după ce au copii, fie că este vorba de hrănirea bebelușului în timpul miezul, fie de trezirea la ora 05:00.
Având în vedere că există părinți dntotdeauna,ar putea părea firesc să presupunem că toți suferă de lipsă de somn de milenii. Dar dovezile indică faptul că acest lucru probabil nu este adevărat. Deci, ce au făcut strămoșii noștri diferit – și există ceva ce am putea învăța de la ei?
În limbajul cotidian, creșterea copiilor și lipsa de somn sunt considerate sinonime. Cu toate acestea, datele privind cantitatea exactă de somn pe care părinții tind să o piardă după nașterea unui copil sunt contradictorii și depind de contextul cultural.
Un studiu a constatat că, în Germania, mamele aflate la prima naștere dorm, în medie, cu o oră mai puțin pe noapte în primele trei luni de la nașterea bebelușului, comparativ cu perioada dinaintea sarcinii. Tații pierd trei sferturi de oră. Deși durata somnului a crescut după ce a atins un „minim istoric” la trei luni, niciunul dintre părinți nu și-a recuperat complet somnul de dinainte de sarcină după șase ani.
Așteptările mai puțin rigide în ceea ce privește somnul s-ar putea să nu ne ajute doar să ne relaxăm și să ne destindem noaptea, ci și să ne simțim mai puțin obosiți în timpul zilei, indiferent de cum am dormit noaptea precedentă.
Însă diferența generală dintre părinți și persoanele fără copii după perioada postpartum nu este atât de mare pe cât am putea crede. Studiul german, care a analizat aproape 40.000 de persoane în total, a constatat că părinții care aveau cel puțin un copil sub 6 ani au raportat că dormeau aproximativ 7 ore pe noapte. Persoanele fără copii dormeau cu doar 10 minute mai mult pe noapte, în cazul femeilor, și cu 14 minute mai mult pe noapte, în cazul bărbaților.
În același timp, datele unui sondaj realizat în 2024 în SUA au arătat că părinții cu copii sub 6 ani dorm, în medie, între 8 și 9 ore pe noapte – un interval care se încadrează perfect în limitele recomandate. În mod similar, un studiu francez, care a urmărit peste 400 de cupluri, în cele 36 de luni de după naștere, a constatat că atât mamele, cât și tații au înregistrat o medie de 8 ore de somn sau mai mult în toate momentele de referință (deși unele persoane au dormit doar 4,25 ore pe noapte, iar altele până la 12 ore).
Desigur, acestea sunt în mare parte date auto-raportate, astfel încât oamenii pot supra sau subestima durata somnului lor, de exemplu, începând calculele de la momentul la care s-au culcat și nu de la momentul în care au adormit.
Însă, în ansamblu, acest lucru sugerează că mulți părinți dorm relativ bine, deși există variații semnificative. Iar atunci când cercetătorii examinează tiparele de somn în societățile contemporane de vânători-culegători – ceea ce este adesea util pentru a încerca să determinăm cum trăiau probabil strămoșii noștri – rezultatele nu sunt prea diferite. O analiză a trei societăți de vânători-culegători, de exemplu, a constatat că adulții (inclusiv părinții) petreceau între 6,9 și 8,5 ore pe noapte în pat. Deoarece se trezeau frecvent, media timpului efectiv de somn era între 5,7 și 7,1 ore pe noapte.
De ce sunt mai obosți părinții de azi decât strămoșii lor?
Totuși, un aspect crucial este că părinții moderni din societățile industrializate declară în mod constant că se simt mult mai obosiți și epuizați decât cei din societățile de vânători-culegători. Oamenii de știință au încercat să dezlege misterul motivului pentru care se întâmplă acest lucru.
În societățile de vânători-culegători, aproape toți adulții – dintre care mulți sunt părinți – declară că sunt foarte mulțumiți de somnul lor, afirmă antropologul evoluționist David Samson, director al Laboratorului de Somn și Evoluție Umană al Universității din Toronto și autor al cărții „The Sleepless Ape: The Strange and Unexpected Story of How Social Sleep Made Us Human” (Maimuța fără somn: Povestea ciudată și neașteptată a modului în care somnul social ne-a transformat în oameni).
Samson a petrecut trei luni trăind alături de tribul Hadza, o comunitate de vânători-culegători din nordul Tanzaniei, pentru a le studia obiceiurile de somn. „Când te duci la tribul Hadza și îi întrebi: «Dormiți bine sau rău?», ei răspund: «Dormim bine»”, spune el.
În schimb, când părinții din societățile moderne, industrializate, sunt întrebați despre calitatea somnului lor, de obicei acordă note mici. În studiul german, de exemplu, mamele și-au evaluat satisfacția față de somn cu 6,57 pe o scară de la 0 la 10; tații, cu 7,03. În studiul francez, aproape trei sferturi dintre mamele copiilor de trei luni au spus că consideră că nu au dormit suficient.
Nu este vorba că părinții de astăzi se trezesc mai des. Cercetările efectuate de Samson și alții au arătat că oamenii din societățile de vânători-culegători se trezesc, de obicei, mai des pe parcursul nopții decât noi.
O parte din acest fenomen ar putea fi legat de revoluția industrială, când am început să ne concentrăm asupra obiectivului unui somn „consolidat”, spune Helen Ball, directoarea Centrului pentru Copii și Somn din Durham, Marea Britanie, și autoarea cărții How Babies Sleep: A Factful Guide to the First 365 Days and Nights (Cum dorm bebelușii: un ghid bazat pe fapte pentru primele 365 de zile și nopți). Conceptul nu este încă împărtășit în întreaga lume. Ea a supervizat recent un proiect de cercetare care a comparat somnul adolescenților din două sate rurale din Mexic cu cel al adolescenților din Mexico City. În satele rurale, „această idee de a dormi buștean este necunoscută”, spune ea. „Doar în Mexico City era un concept familiar”.
„Nu există, de fapt, doar somnul bebelușului sau somnul mamei, sau alăptarea sau nealăptarea”, spune McKenna. „Totul este strâns interconectat. Corpul mamei devine habitatul bebelușului.”
Concluziile privind modul în care somnul la sân ar putea afecta somnul mamei sunt mixte. Dar unele cercetări indică faptul că acesta afectează cât de odihniți se simt proaspeții părinți.
Un studiu a constatat că durata reală a somnului nu diferă, în medie, prea mult între mamele care dorm împreună cu copilul și cele care nu o fac. Mamele care dorm împreună cu copilul se trezesc puțin mai des pe parcursul nopții, dar par să adoarmă la loc mai repede. În schimb, o parte din diferență rezidă în mentalitatea mamelor.
„Mamele nu sunt conștiente de cât de des ar putea alăpta noaptea sau de cât de des ar putea să-și verifice bebelușii noaptea”, spune Ball. Este posibil să nu se trezească complet în timpul alăptării. Sau poate că pur și simplu uită de treziri. Acest lucru poate fi esențial pentru a le face să se simtă mai odihnite a doua zi.
Oamenii reprezintă un paradox frapant: în comparație cu alte specii, nou-născuții noștri vin pe lume extrem de imaturi și au nevoie de multă îngrijire din partea celor care îi cresc, afirmă Sarah Blaffer Hrdy, profesoară de antropologie la Universitatea din California-Davis din SUA și autoare a mai multor cărți despre creșterea copiilor din perspectiva evoluției. Cu toate acestea, mediul de vânători-culegători, în care strămoșii noștri au supraviețuit zeci de mii de ani era unul dificil, în care oamenii trebuiau să consume o cantitate mare de calorii și timp doar pentru a-și procura hrana.
Spre deosebire de zilele noastre, însă, mamele beneficiau de ajutor – și încă din belșug – pentru a putea dedica timpul și resursele necesare fiecărui copil, având în același timp suficienți copii pentru a asigura regenerarea populației.
„Nu există nicio șansă ca acea populație să nu fi dispărut, nu există nicio șansă ca specia să fi evoluat”, spune Hrdy, „dacă mamele nu ar fi beneficiat atât de îngrijire și hrană din partea altor persoane, cât și din partea propriilor părinți pentru puii lor”.
Acești „aloparenti” includeau alte rude, în special bunicile și frații mai mari, dar adesea și îngrijitori cu o legătură mai îndepărtată.
Antropologii care au observat tribul Efé din Africa Centrală, de exemplu, au descoperit că bebelușii de 18 săptămâni petrec 60% din timp fiind îngrijiți de altcineva decât mama lor și adesea sunt alăptați de altcineva decât mama lor. În multe societăți industrializate, acest model a dispărut în mare măsură. Înlocuitorul său cel mai apropiat, îngrijirea copiilor contra cost, poate genera propriile tipuri de stres, inclusiv de natură financiară.
Astăzi, multe familii lucrează în „două schimburi” – îngrijirea copiilor și munca în afara casei. În SUA, peste 50% dintre gospodării cu copii au astăzi venituri duble, în timp ce în UE, peste 60% se află în această situație. Disparitățile de gen persistă, de asemenea, majoritatea sarcinilor de îngrijire și a muncii casnice revenind, de obicei, în continuare femeilor – ceea ce le face pe mame, în special, să se simtă mai obosite.
No Comment! Be the first one.