De la 1 mai 2026, o călătorie cu metroul bucureștean va costa 7 lei. Metrorex a cerut o subvenție de 1,2 miliarde de lei. Ar primi doar 761 de milioane, adică 62% din necesar. Diferența de 451 de milioane a fost transferată pe umerii călătorilor. Dar modul în care decizia a fost comunicată a transformat o problemă de politică bugetară într-un linșaj public al angajaților companiei.
Narativul toxic
Presa a preluat un set de date aparent devastator, arătând că Metrorex plătește angajați care vând cartele la ghișeu, deși dispune de automate, platformă online și turnicheți contactless. Concluzia implicită este că, dacă scăpăm de acești angajați de la ghișee, scumpirea putea fi evitată. Rețelele sociale au explodat: „tănticile împingătoare de aer” „angajați la pensie care nu mișcă nimic”. Angajații de la ghișee, în majoritate femei, cu vechime de 15-20 de ani în sistem, au devenit vinovații preferați ai internetului.
Nimeni nu s-a întrebat de unde vin aceste date. Nimeni nu a verificat dacă sunt complete. Și nimeni nu a observat ce lipsește din ele.
Ce nu s-a spus presei
Datele furnizate jurnaliștilor au prezentat selectiv costul angajaților fără să menționeze veniturile pe care aceștia le generează. Realitatea este că aceste cabine de acces și casieriile generează peste 52% din totalul încasărilor Metrorex, între 87 și 130 de milioane de lei anual. Se propune eliminarea unui canal de vânzare care aduce companiei de trei până la patru ori mai mult decât costă. Într-o companie privată, acest raport ar fi performanță excelentă. La Metrorex, e prezentat drept „ineficiență”.
De ce a ales cineva din conducerea companiei să comunice presei doar jumătatea convenabilă a poveștii? Ce fel de management financiar dorește să elimine o sursă de venit care acoperă prin încasări cu mult peste ceea ce se dorește a economisi? Într-o situație normală, oricine ar fi venit cu o asemenea propunere către superiori era trimis acasă pe motiv de incompetență și punerea în pericol a funcționării societății.
Infrastructura digitală: mit vs. realitate
Cele 269 de automate sunt prezentate ca alternativă completă. În realitate, există stații fără casierie și fără automate, unde, fără cabina de acces, călătorii nu au de unde cumpăra bilet. Există stații fără automate, deservite exclusiv de casierie până la 20:30, după care devin inaccesibile. Există stații fără casierie, dependente de automate care se defectează frecvent, cu un singur om de mentenanță pe tură pentru toată rețeaua.
Automatele vând doar 4 tipuri de titluri, nu vând titluri comune Metrorex-STB, nu permit reîncărcări. Defecțiunile recurente duc la reținerea numerarului fără eliberarea biletului, blocarea tranzacțiilor bancare, neacordarea restului, blocarea mecanică completă. Aceasta e „alternativa funcțională” pe care o prezintă articolele de presă.
Problema reală: cine a comunicat și cum
Scumpirea e consecința subfinanțării cronice. Ministerul Transporturilor a alocat cu 451 de milioane mai puțin decât necesarul. Aceasta e cauza. Dar în loc să explice onest că statul forțează creșterea tarifelor, conducerea Metrorex a alimentat un narativ în care vinovați sunt angajații. Datele oferite presei au fost selectate chirurgical, costul personalului a fost evidențiat, contribuția lor la venituri a fost omisă. A existat chiar și o comparație cu metroul din Marseille, servită fără context – un oraș cu două linii de metrou și cultură digitală matură, comparat cu un sistem unde peste jumătate din tranzacții se fac în numerar.
Angajații au fost aruncați în fața opiniei publice ca vinovați, expuși public pentru o decizie politică luată la nivel de Guvern și minister.
Este de interes public dacă Ministrul și Secretarul de Stat responsabil de domeniul feroviar primesc aceleași date trunchiate. Li se prezintă o situație reală cu analiză de impact financiar, sau doar o foaie A4 cu câteva fraze din care să reiasă… nimic? Conducerea ministerului este de acord cu linșajul mediatic la care sunt expuși angajații care, practic, nu au vreo vină în toată situația asta?
Discuția ar fi trebuit să fie despre subvenția de 62%. Despre singurul metrou din România tratat ca o cheltuială reziduală. Despre lipsa unei strategii de finanțare. În schimb, am discutat despre „tăntici” și casiere care „împing aer”. Despre oameni care, din perspectiva celor care nu au intrat niciodată într-o cabină de acces, sau dacă au intrat, au știut doar să dea cu piciorul în uși, par inutili.
Această deformare nu s-a întâmplat accidental. Cineva din conducerea Metrorex a ales ce date să comunice și ce să rețină. A ales să lase angajații expuși și să protejeze factorul politic.
Nu angajații sunt problema Metrorex. Problema este un sistem care își sacrifică oamenii pentru a-și proteja conducerea.
No Comment! Be the first one.