Victor Alistar, purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respinge ideea că judecătorii ar fi responsabili pentru marile scandaluri care au alimentat în ultimii ani furia publică împotriva sistemului judiciar, de la dosarele închise prin prescriere până la suspiciunile privind repartizarea completurilor sau durata excesivă a proceselor. Într-un interviu acordat DCNews, Alistar a afirmat că instanțele sunt transformate pe nedrept în țap ispășitor pentru eșecuri care țin, în realitate, de lege, de inacțiunea legiuitorului și de modul toxic în care sunt prezentate public unele cauze sensibile.
Mesajul transmis de reprezentantul ÎCCJ este unul profund critic față de decidenții politici care, în loc să își asume propriile responsabilități, au preferat să lase impresia că judecătorii „scapă” inculpați, „întorc” dosare sau „aranjează” completuri. Această mutare de vină a servit perfect intereselor politice, pentru că a lovit exact în instituția care ar trebui să rămână ultima garanție în fața arbitrariului statului.
El a insistat că între acuzația publică, narativul mediatic și adevărul juridic există o diferență fundamentală, pe care o parte a spațiului public o ignoră deliberat. „Rolul judecătorului nu este să fie nici partenerul avocatului, nici partenerul procurorului, ci să asigure cadrul procedural de derulare al procesului penal și de asemenea să aplice prevederea legală. Știm că exista practica asta: dacă în presă era prezentată o acuzație, cu tot narativul acuzației, era prezentată și este prezentată și în continuare ca fiind o chestiune de adevăr juridic. Nu e așa”, a declarat Alistar.
Alistar: prescrierile nu sunt vina judecătorilor, ci efectul neglijenței legiuitorului
Una dintre cele mai clare poziționări ale purtătorului de cuvânt al ÎCCJ privește dosarele închise ca urmare a intervenirii prescripției, temă folosită intens politic și mediatic pentru a pune în cârca instanțelor eșecul politicii penale a statului. Alistar a explicat că problema își are originea în deciziile Curții Constituționale și, mai ales, în refuzul sau neputința Parlamentului de a pune legea în acord cu acestea.
„În legătură cu cei care scapă pe prescripție, trebuie să înțeleagă cetățenii că în 2018 Curtea Constituțională a dat o decizie și a stabilit că prescripția specială, adică acel termen care curge în plus față de termenul general de prescripție, dacă deja s-a pus în mișcare acțiunea penală, nu era prevăzută într-o formă care să asigure garanțiile unui proces echitabil. Și a constatat că este neconstituțională acea prevedere și că trebuie să fie pusă în acord”, a spus Alistar.
El a continuat arătând că tocmai inacțiunea legiuitorului a produs efectele devastatoare văzute ulterior în instanțe. „Legiuitorul nu a făcut niciun fel de corecție la chestiunea aceasta, motiv pentru care ulterior, în 2022, Curtea Constituțională a venit și a spus: întrucât n-ați îndeplinit această obligație, declar neconstituțional și precizez în mod expres că efectele sunt începând cu decizia mea anterioară. Întrucât instituția prescripției în dreptul românesc e în Codul penal, se aplică regula pe care o știm toți, legea penală mai favorabilă, și astfel au dispărut din calcul pur și simplu un număr de la 4 până la 8 ani de zile. Doar din neglijența legiuitorului”, a afirmat reprezentantul ÎCCJ.
Judecătorul nu poate inventa legea pe care Parlamentul a refuzat să o facă
Victor Alistar a respins frontal teza potrivit căreia instanțele ar fi putut „salva” dosarele ignorând efectele acestor decizii sau calculând în alt mod termenele de prescripție. În opinia sa, a pretinde unui judecător să facă asta înseamnă, de fapt, a-i cere să încalce legea, numai pentru a acoperi eșecul politicului.
„Ce poate să facă instanța judecătorească? Să nu țină cont de faptul că acea prevedere cu privire la curgerea prescripției speciale este scoasă din fondul normativ și să calculeze de la sine termene în plus? N-are voie”, a declarat Alistar.
El a susținut că o parte a presei a prezentat corect acest mecanism, însă alta a preferat să folosească subiectul pentru a decredibiliza justiția. „Alte organisme media care au vrut să folosească acest element ca un atac și o decredibilizare a justiției au pus-o în cârca judecătorului care aplică legea, fără să spună că problema e de lege”, a spus Alistar.
Reprezentantul ÎCCJ a avertizat și împotriva tentației de a cere o justiție „pe repede înainte”, în care garanțiile procesuale să fie sacrificate doar pentru a obține rapid condamnări care să satisfacă emoția publică sau calculele de imagine ale unor actori politici. „Justiție întârziată poate fi justiție negată, dar și justiție făcută pe repede înainte poate să fie o justiție care încalcă toate standardele procesului echitabil”, a afirmat Alistar.
Întoarcerea dosarelor și respectarea procedurii nu sunt favoruri pentru inculpați
Un alt punct sensibil abordat în interviu este cel legat de rechizitoriile întoarse sau de dosarele în care instanțele constată nereguli procedurale, episoade prezentate adesea în spațiul public drept dovezi că judecătorii „strică” munca procurorilor. Alistar afirmă, dimpotrivă, că astfel de decizii sunt obligații legale, nu acte de clemență.
„Avem situații, de pildă, de întoarceri. Am auzit la un moment dat pe un domn, spunea că de ce a întors instanța, judecătorul de cameră preliminară, un rechizitoriu când a constatat că partea vătămată nu a avut avocat. Pentru că este o chestiune prevăzută strict de lege. Întrebarea se pune altfel: de ce la nivelul urmăririi penale le-a scăpat din vedere să-i pună un avocat chiar și din oficiu?”, a declarat purtătorul de cuvânt al ÎCCJ.
El a explicat că într-un stat de drept judecătorul nu poate închide ochii la încălcarea unor garanții procedurale doar pentru a nu prelungi procesul. „În momentul în care tu ai dispoziție imperativă la lege, ce să facă judecătorul de cameră preliminară? Să zică, ca să nu prelungim, închidem ochii, că nu s-a respectat norma de procedură și merge mai departe? Păi să ne ferească Dumnezeu de asemenea justiție”, a spus Alistar.
Alistar respinge și acuzațiile privind manipularea completurilor de judecată
Un capitol aparte al interviului îl reprezintă afirmațiile referitoare la modul de repartizare a dosarelor și la acuzațiile apărute în spațiul public privind posibile intervenții asupra completurilor. Victor Alistar a calificat aceste teze drept false și a explicat pe larg mecanismul prin care se constituie completurile și se repartizează aleatoriu cauzele.
„Cum să aibă încredere publicul că un complet de judecată a fost decis corect? Când dosarele au fost extrase aleator de un sistem care nu poate fi influențat de grupul care conduce instanța respectivă. Mă bucur că m-ați întrebat acest lucru, pentru că este o dezinformare grosolană și nu mă feresc să o spun”, a afirmat Alistar.
Completurile de judecată sunt stabilite anual de colegiile de conducere, pentru întreg anul, iar ulterior dosarele intră într-un sistem electronic de repartizare aleatorie. „Completurile de judecată sunt stabilite anual de către colegiile de conducere pentru tot anul. După care veniți dumneavoastră cu dosarul. El se introduce într-un sistem electronic, se dă un număr și calculatorul repartizează aleatoriu. Sistemul de repartizare aleatorie este făcut de ECRIS. ECRIS, care este deținut de Ministerul Justiției. Orice intrare în soft se face numai autorizat, numai de persoana însărcinată cu repartizarea, iar această repartizare poate fi verificată prin audit informatic în orice moment”, a spus purtătorul de cuvânt al ÎCCJ.
Schimbările de complet au baze legale stricte, nu sunt manevre ascunse
Alistar a insistat că nici modificările de compunere a completurilor nu pot fi făcute arbitrar, ci doar în cazuri strict prevăzute de lege, precum promovarea, pensionarea sau detașarea unui judecător, toate lăsând urme documentare clare. Tocmai de aceea, spune el, teoriile conspirației lansate în spațiul public contrazic natura formală și scrisă a organizării judiciare.
„Nu poți de la lege, e lege organică, nu poți să miști un judecător din completul lui pentru că este inamovibil decât în condiții exprese și limitative prevăzute de lege. Care sunt aceste condiții? Promovează, iese la pensie, solicită detașare. Detașările se fac numai cu acordul scris al judecătorului. Nu poate să-l mute nimeni pentru că este inamovibil”, a declarat reprezentantul Instanței supreme.
El a invocat și verificările făcute în cazurile intens discutate public, spunând că nu s-au constatat intervenții ilegale. „Ulterior s-a făcut un control al Inspecției Judiciare pe acte, nu pe păreri, cu anexe. S-a demonstrat că n-a fost nicio modificare de complet fără să existe decizie de colegiu de conducere. Toate aceste decizii sunt decizii care se fac în scris. Documentele rămân. Acele alegații care s-au făcut, dacă ar fi fost reale, erau fie abatere, fie infracțiuni”, a spus Alistar.
În concluzie, purtătorul de cuvânt al ÎCCJ încearcă să reașeze dezbaterea publică într-o zonă de rigoare juridică, într-un moment în care politicul și o parte a spațiului mediatic au preferat adesea explicația facilă și vinovatul comod. „Una este acuzația și alta este realitatea. Ca să devină adevăr juridic, faptele trebuie să fie susținute de probe care se coroborează și care sunt valide”, a afirmat Victor Alistar.
No Comment! Be the first one.