Tot mai multe femei lucrează în cercetarea ştiinţifică din Europa şi aduc contribuţii majore în diagnostic, oncologie şi vaccinuri, însă prezenţa lor în domeniul invenţiilor şi al inovaţiei tehnologice rămâne limitată. Chiar şi în domenii precum medicina şi biotehnologia, unde contribuţiile lor sunt semnificative, femeile sunt încă subreprezentate printre inventatori şi în poziţiile de conducere.
Atunci când se vorbeşte despre femei inventatoare, primul nume care le vine multora în minte este, probabil, Marie Curie.
Pentru specialiştii din domeniul tehnologiei, numele Ada Lovelace este bine cunoscut, iar pentru profesioniştii din medicină, Rosalind Franklin este o figură familiară, scrie news.ro.
Lista rămâne însă una încă foarte scurtă.
Deşi numărul femeilor cercetătoare a crescut semnificativ în Europa, acestea reprezintă doar aproximativ 13% dintre inventatorii europeni, potrivit unui raport publicat de Oficiul European de Brevete (European Patent Office – EPO).
Deşi ponderea femeilor inventatoare a crescut constant în Europa – de la aproximativ 2% la sfârşitul anilor 1970 la 13% în 2019 – ritmul progresului rămâne lent.
„Diferenţele de gen se regăsesc în întregul sistem de inovare – de la momentul în care cineva se înscrie la universitate până la momentul în care devine lider de echipă sau îşi deschide propriul start-up”, a declarat pentru Euronews Health Roberta Romano-Götsch, director pentru sustenabilitate şi purtător de cuvânt al Oficiului European de Brevete.
Potrivit acesteia, evoluţia este prea lentă pentru a atinge un echilibru real între femei şi bărbaţi în domeniul invenţiilor.
Chiar şi în aceste condiţii, mai multe cercetătoare europene din medicină şi biotehnologie se află în spatele unor progrese majore din ultimii ani.
Rochelle Niemeijer a dezvoltat un kit portabil de testare bazat pe inteligenţă artificială (AI), conceput pentru diagnosticarea rapidă a infecţiilor bacteriene.
Laura van ’t Veer şi echipa sa au creat un test genetic pentru cancerul de sân care analizează ţesutul tumoral pentru a evalua riscul de reapariţie a bolii. Testul permite medicilor să identifice pacientele cu risc ridicat care au nevoie de chimioterapie şi pe cele cu risc scăzut, care pot evita efectele adverse ale tratamentelor citotoxice.
O altă contribuţie majoră aparţine cercetătoarei Katalin Karikó, laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2023. Ea a dezvoltat o metodă de modificare a acidului ribonucleic mesager (ARN mesager/ARNm) astfel încât acesta să poată fi utilizat în siguranţă în organismul uman. Această descoperire a făcut posibilă utilizarea tehnologiei ARNm în vaccinurile împotriva Covid-19 şi în alte vaccinuri, precum şi în terapii aflate în dezvoltare pentru cancer şi boli cardiovasculare.
Cercetările conduse de femei, în special în domeniul sănătăţii, abordează adesea probleme specifice femeilor, precum endometrioza, sănătatea menstruală sau menopauza, domenii care sunt insuficient studiate.
„Absenţa femeilor din domeniul invenţiilor poate limita progresul tehnologic şi poate reduce participarea echitabilă a diferitelor grupuri la dezvoltarea şi utilizarea noilor tehnologii. Nu este doar o problemă de egalitate, ci şi una de competitivitate”, a remarcat Romano-Götsch.
Participarea femeilor variază puternic între diferitele domenii tehnologice. Raportul EPO arată că domeniul ştiinţelor vieţii – care include industria farmaceutică, biotehnologia şi chimia alimentară – are cea mai mare reprezentare feminină, cu peste 30% dintre inventatori.
Industria farmaceutică (34,9%), biotehnologia (34,2%) şi chimia alimentară (32,3%) au cea mai mare proporţie de femei inventatoare, ceea ce reflectă prezenţa lor mai puternică în cercetarea din domeniul ştiinţelor vieţii.
Proporţia femeilor este, în general, mai mare în domeniile apropiate de cercetarea academică şi de instituţiile publice, precum universităţile şi laboratoarele.
Scăderea treptată a prezenţei femeilor pe parcursul carierei ştiinţifice
Datele recente arată că femeile nu lipsesc din cercetarea ştiinţifică. Numărul femeilor care lucrează ca oameni de ştiinţă şi ingineri în Uniunea Europeană a crescut de la 3,4 milioane în 2008 la 5,2 milioane în 2014 şi a ajuns la 7,9 milioane în 2024.
În domeniul ştiinţelor medicale şi al sănătăţii, femeile reprezintă 54% dintre cercetători, cea mai mare proporţie dintre toate domeniile de cercetare şi dezvoltare.
Totuşi, un fenomen frecvent discutat în domeniul egalităţii de gen în ştiinţă descrie faptul că numărul femeilor scade treptat pe măsură ce acestea înaintează în carieră.
Potrivit Oficiului European de Brevete, reprezentarea femeilor este cea mai mare în etapele timpurii ale educaţiei şi formării, dar scade la fiecare tranziţie profesională, astfel încât femeile rămân subreprezentate în poziţiile de conducere şi în rolurile senioriale.
Raportul arată, de asemenea, că potenţialul inovator al cercetărilor realizate de femei este comparabil cu cel al bărbaţilor, ceea ce sugerează că diferenţele observate în ceea ce priveşte înregistrarea brevetelor în rândul absolvenţilor de doctorat din domeniile ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică nu pot fi explicate prin diferenţe de performanţă sau de productivitate în cercetare.
Mai puţin de unul din zece fondatori de start-up-uri care înregistrează brevete este femeie.
Ce obstacole întâmpină femeile în cariera de cercetare?
Raportul EPO identifică mai multe obstacole cu care se confruntă femeile de-a lungul carierei academice şi de cercetare, factori care pot descuraja implicarea în activităţi antreprenoriale.
Deşi participarea femeilor la procesul de brevetare creşte în cadrul echipelor de cercetare, ele sunt în continuare subreprezentate în rolurile de lider de echipă. Această diferenţă influenţează vizibilitatea, recunoaşterea contribuţiilor şi evoluţia profesională.
Romano-Götsch a menţionat şi aşa-numitul „efect Matilda”, denumit după activista pentru drepturile femeilor Matilda Joslyn Gage. Conceptul descrie tendinţa de a subevalua, de a minimaliza sau de a nega contribuţiile ştiinţifice ale femeilor.
Pe baza experienţei sale ca mentor, ea a arătat că munca realizată de femei este uneori subevaluată sau atribuită altor persoane.
În contextul brevetelor, unele cercetătoare contribuie la baza de cunoştinţe care stă la originea invenţiilor, dar nu sunt menţionate ca inventatoare. În alte situaţii apar doar ca autoare secundare în publicaţii ştiinţifice şi nu sunt incluse în cererile de brevet.
„Asta este o problemă recurentă chiar şi astăzi. Femeile contribuie la cunoaşterea de bază, dar atunci când vine momentul nominalizării inventatorilor, ele nu apar”, a explicat Romano-Götsch.
Ea a adăugat că reducerea acestor decalaje reprezintă atât o necesitate strategică, cât şi o oportunitate majoră, deoarece ar permite accesul la un bazin mai larg de talent, ar duce la echipe mai puternice şi la rezultate mai bune în cercetare, înregistrarea brevetelor şi antreprenoriat.
„Beneficiile s-ar extinde la întregul ecosistem al inovării”, a mai precizat ea.
No Comment! Be the first one.