Mecanismul prin care congestia hepatică duce la fibroză şi cancer, identificat de cercetători

Congestia hepatică cronică, caracterizată prin stagnarea prelungită a sângelui în ficat, este asociată de mult timp cu fibroză, ciroză şi chiar cancer. Un nou studiu clarifică mecanismul molecular prin care această afecţiune a ficatului evoluează către forme severe de boală şi indică o posibilă direcţie de tratament.

Într-un studiu publicat, vineri, în revista Gastroenterology, cercetători de la Universitatea din Osaka (Japonia) au identificat o cale de semnalizare moleculară care face legătura între congestia hepatică şi apariţia fibrozei, hipertensiunii portale şi tumorilor hepatice.

Congestia hepatică cronică, numită şi hepatopatie congestivă, este frecvent întâlnită la pacienţi cu boli cardiace congenitale care au fost supuşi procedurii Fontan – o intervenţie chirurgicală pe cord pentru defecte congenitale -, şi poate progresa în timp către ciroză şi cancer. Deşi asocierea dintre congestie şi aceste complicaţii este bine documentată, mecanismele moleculare implicate nu erau clar definite.

Echipa de cercetare s-a concentrat asupra celulelor endoteliale sinusoidale hepatice, celule care căptuşesc interiorul vaselor mici de sânge din ficat şi care sunt direct afectate atunci când fluxul sanguin este încetinit sau blocat.

Pentru analiză, cercetătorii au utilizat tehnici moderne de transcriptomică unicelulară şi spaţială, metode care permit evaluarea activităţii genelor în celule individuale şi localizarea acestora în ţesut. Au fost examinate probe hepatice provenite de la un model experimental murin de congestie, precum şi de la pacienţi cu afecţiuni precum boala hepatică asociată procedurii Fontan.

Analizele au evidenţiat o activitate crescută a două molecule implicate în semnalizarea celulară în celulele endoteliale sinusoidale: proteina asociată cu Yes (YAP) şi factorul de creştere al ţesutului conjunctiv (CTGF).

În modelul murin a fost activată şi calea integrinelor. Experimentele realizate pe celule cultivate în laborator au arătat că presiunea hidrostatică crescută, similară celei din congestia hepatică cronică, activează YAP prin intermediul integrinei αV, ceea ce determină creşterea expresiei CTGF.

Inhibarea integrinei αV sau inactivarea genei CTGF în celulele endoteliale sinusoidale a dus la ameliorarea evoluţiei bolii în modelul murin de congestie hepatică.

În probele hepatice de la pacienţi cu congestie cronică, analizele unicelulare şi spaţiale au evidenţiat acelaşi tipar observat la şoareci: activarea YAP în aceste celule şi creşterea nivelului CTGF, modificări considerate a contribui la progresia bolii.

Autorii concluzionează că această cale de semnalizare – integrina αV–YAP–CTGF – prezentă în celulele specializate ale vaselor hepatice, pare să facă legătura între congestia hepatică şi fibroză. Descoperirea deschide o posibilă direcţie pentru dezvoltarea unor tratamente noi.

Congestia hepatică cronică poate duce în timp la fibroză, hipertensiune portală şi cancer hepatic. Creşterea presiunii în vasele mici din ficat, caracteristică acestei afecţiuni, este întâlnită şi în ciroză.