Votul care a încurcat presa: judecătorul care a fost împotriva legii pensiilor magistraților, dar nu a semnat nicio opinie separată

Declarația lui Bogdan Licu

Judecătorul CCR, Bogdan Licu, a confirmat, într-un interviu exclusiv, că a votat în favoarea admiterii sesizării de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Acesta s-a opus legii de reformă a pensiilor de serviciu ale magistraților, dar nu a redactat o opinie separată și nu s-a alăturat opiniilor separate semnate de colegii săi Gheorghe Stan și Cristian Deliorga.

Informația apare după publicarea motivării deciziei CCR referitoare la reforma pensiilor magistraților. Aici, s-a sugerat că Licu ar fi votat cu majoritatea, având în vedere că numele său nu figurează printre semnatarii opiniilor atașate.

Confuzia din presă și votul real

De fapt, absența unei opinii separate nu constituie, din punct de vedere juridic, o dovadă că un judecător a votat cu majoritatea. În cazul Deciziei CCR nr. 153 din 18 februarie 2026, documentul arată că opiniile separate sunt semnate de Gheorghe Stan și Cristian Deliorga, dar acest lucru nu exclude ca un alt judecător să fi votat în minoritate fără o opinie publică.

Decizia nr. 153/2026 a CCR a respins obiecția de neconstituționalitate a ÎCCJ împotriva legii referitoare la pensiile de serviciu ale magistraților, cu un vot de 6 la 3, motivarea fiind publicată în Monitorul Oficial pe 26 februarie 2026.

În acest context, Bogdan Licu clarifică faptul că s-a aflat în minoritate, susținând că sesizarea ÎCCJ trebuia admisă, deși nu a semnat opinia separată publicată odată cu decizia.

Ce a decis CCR și de ce contează motivarea

Decizia CCR se referă la legea care modifică condițiile de pensionare și formula de calcul pentru pensiile de serviciu ale magistraților, fiind adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului.

Motivarea reiterează principalele schimbări, inclusiv creșterea vârstei de pensionare până la 65 de ani, stabilirea unui cuantum de 55% din media veniturilor brute pe ultimele 60 de luni și plafonarea la 70% din venitul net.

CCR abordează și criticile legate de utilizarea articolului 114 din Constituție (angajarea răspunderii), precum și solicitarea de a sesiza CJUE, aceste aspecte fiind analizate în cadrul controlului a priori.

Opinii concurente, opinii separate

La finalul motivării, se găsește o opinie concurentă semnată de Mihaela Ciochină, Asztalos Csaba-Ferenc și Mihai Busuioc. Aceștia sunt de acord cu soluția de respingere a sesizării, dar subliniază că, odată cu schimbarea procentului de calcul, ar fi fost necesară o evaluare mai detaliată a normelor tranzitorii pentru a asigura securitatea juridică și coerența intertemporală.

În contrast, opinia separată a lui Gheorghe Stan și Cristian Deliorga susține că obiecția ÎCCJ ar fi trebuit admisă și că noul mecanism, inclusiv plafonarea la 70% din ultimul venit net, se distantiează de standardele legislației existente, având potențialul de a reduce semnificativ pensiile de serviciu, ceea ce ar afecta garanțiile statutului.

Bogdan Licu a votat pentru admiterea sesizării, dar a ales să nu-și expună public detaliile printr-o opinie separată, ceea ce este permis din punct de vedere legal.

De ce opinia separată e un drept, nu o obligație

Legea nr. 47/1992 stipulează clar că rezultatul deliberării trebuie consemnat într-o minută. În ceea ce privește opiniile individuale, norma folosește termenul „poate”: „Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată”, iar „cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă”.

De asemenea, legea menționează că opiniile individuale se publică împreună cu decizia în Monitorul Oficial, ceea ce implică faptul că acestea există doar dacă judecătorul decide să le redacteze. Astfel, judecătorul aflat în minoritate își îndeplinește obligația prin vot, iar motivarea individuală este opțională.

Regulile interne privind redactarea opiniilor consideră opinia separată sau concurentă un instrument care poate fi folosit de judecător, nu o cerință automată pentru voturile în minoritate.